Denumirea oficială: Republica Bulgaria
Capitala: Sofia (1,2 mil. loc.)
Limba oficială: bulgara
Suprafaţa: 111,000 km2
Locuitori: 8,72 mil. loc. (79 loc. / km2)
Religia: creştinism 89%; islamism 10%; catolicism; mozaism
Moneda: leva
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 3 februarie
Geografia: Bulgaria este aşezată în Europa de Sud-Est, în N Pen. Balcanice. Limite: România (N), M. Neagră (E), Turcia, Grecia (S), Macedonia şi Iugoslava (V).
Geografia fizică: Bulgaria se întinde în sudul Dunării pe cursul ei inferior. Are un relief variat. Munţii Balcani/Stara Planina (1000-2400 m alt.) străbat ţara din Valea Timokului (V) până la M. Neagră (E), scăzând în altitudine; în nordul lor, către Dunăre, platoul coboară spre graniţa cu România, în Câmpia Înaltă a Dunării, străbătută de văi, adânci şi roditoare.
Munţii din S şi SV sunt mai vechi decât Balcanii; în S, munţii Rodopi (2200 m); în SV, munţii Rila, cu vf. Musala (2926 m alt.), şi munţii Pirin. Între Balcani şi Sredna Gora, pe cursul Mariţei/Marica, se află depresiunea Kazanlâk sau Valea Trandafirilor, iar între Sredna Gora şi Rodopi, Câmpia Traciei Superioare. Apele:. Dunărea, cu afluenţii săi: Iskar, Osrăm şi Lom (din bazinul M. Negre) şi Mariţa, Tundzia şi Struna din bazinul M. Egee.
Clima: este temperat-continentală cu ierni geroase şi cu precipitaţii bogate primăvara. În Câmpia Traciei Superioare este climă aproape mediteraneană. Pe culmile înalte ale munţilor clima este aspră. Temperatura medie anuală (vara şi iarna): Plevna: 32˚C şi -26˚C. Plovdiv: 32˚C şi 4˚C. Precipitaţii anuale: 640 mm/an.
Floră şi faună: În zonele muntoase sunt păduri (30% din terit.) de foioase (fag, stejar), conifere. Păşunile ocupă 27% din terit., fâneţe. Fauna specifică zonei temperate: capre negre, şacali, jderi, urşi, lupi, vulpi, căprioare, cerbi, broaşte ţestoase, păsări cântătoare, faună marină. În S, unde se simte influenţa climei mediteraneene, cresc: migdali, chiparoşi, castani. Multe parcuri şi rezervaţii naţionale.
Populaţia: este formată în majoritate din bulgari 88%; minorităţi: turci (10%), ţigani, macedoni, români, armeni, evrei. Concentrarea max. a pop. pe valea Mariţei, în zona Sofiei şi în Câmpia Dunării şi pe litoralul M. Negre în zona Varnei (120-130 loc./km2). Rata natalităţii: 10,6‰ a mortalităţii: 13,3‰. Rata pop. urbane: 70%.
Resurse şi economie: Deteriorarea situaţiei econ. a ţărilor est-europene în perioada de tranziţie după 1990 a afectat simţitor Bulgaria. Lipsită de resurse minerale suficiente, importă hidrocarburi, min. de fier şi cărbune. Resurse minerale: lignit şi min. neferoase (cupru, zinc, plumb). Energia electrică asigurată 40% pe baza energiei nucleare a centralei de la Kozlodui, de pe Dunăre (deficitară d.p.d.v. tehnologic). Industria: electrotehnică, electronică, îngrăşăminte chimice, mase plastice, textilă. Agriculura concentrează sub 18% din pop. activă. Se cultivă: cereale (grâu, porumb), sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi tutun; un loc aparte îl are prod. de ulei de trandafir (70% din prod. mondială). Viticultura (vinuri recunoscute), legumicultura. Creşterea animalelor: ovine, bovine, porcine. Turismul foarte dezvoltat în anii trecuţi cunoaşte o scădere în raport cu deteriorarea situaţiei economice a Bulgariei. Export: ulei de trandafiri, ţigări.
Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate, căi rutiere, transport fluvial şi maritim; aeroport la Sofia.
Oraşe: Plovdiv (pe valea Mariţei), Varna şi Burgas (porturi la M. Neagră), Russe (pe Dunăre), Stara Zagora. Bulgaria are 20 de institute de învăţământ superior, o universitate la Sofia.
Istoria: Terit. Bulgariei era populat de traci în mileniul II î. Hr.; colonizat de greci pe litoral în sec. VIII î. Hr.; cucerit de romani în sec. I î. Hr. provincia Moesia; aparţine Imp. Bizantin (395 d. Hr.). În sec. VII se stabilesc masiv aici slavii de sud. În sec. VII (680), proto-bulgarii, de origine turcică, conduşi de Asparuh pătrund în Pen. Balcanică şi se suprapun ca pătură conducătoare, fiind asimilaţi treptat de slavi. Sub ţarul Boris (852-859) bulgarii se creştinează; este organizată o biserică naţională (de rit bizantin în limba slavă veche). Între 893-927, Simeon cel Mare instaurează un patriarhat independent, în 917 se proclamă ţar al bulgarilor şi romeilor. În 971 cade sub bizantini. În 1018, ţaratul bulgar este cucerit de bizantini (de Vasile al II-lea Bulgarohtonul) în întregime. Fraţii Petru şi Asan conduc răscoala antibizantină; se creează Imp. vlaho-bulgar (1185), cu reşedinţa la Tâmovo; al doilea ţarat. La sf. sec. XIV Bulgaria este cucerită şi devine provincie a Imp. Otoman (paşalâc) pentru cinci secole. Bulgaria este parţial islamizată. După războiul ruso-turc (1877-78), prin Congresul de la Berlin se stabileşte crearea unei Bulgarii autonome şi se păstrează administraţia otomană asupra părţii de sud a Bulgariei (în Macedonia şi Rumelia Orientală); în 1885 sunt înglobate şi acestea Bulgariei. În 1908 Bulgaria accede la independenţă sub Ferdinant I de Saxa-Cobourg, care va lua titlul de ţar. În 1972 război cu Imp. Otoman alături de Serbia, Grecia, Muntenegru. În 1913, vrând să împartă Macedonia, în dezacord cu aceşti aliaţi şi cu România preocupată de soarta aromânilor, va intra în război şi pierde. În 1915 intră în război alături de Puterile Centrale; înfrântă pierde Tracia apuseană în favoarea Greciei (1919), prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine. Iniţial neutră, în 1941 aderă la Axă; trupele germane intră în Bulgaria şi împreună cu Italia atacă Grecia şi Iugoslava. În 9 septembrie 1944 are loc insurecţia care înlătură dictatura în condiţiile intrării Armatei Roşii în ţară şi Bulgaria continuă războiul alături de URSS, În 1946 Bulgaria este proclamată republică populară iar în 1947 semnează tratatul de pace de la Paris. Din 1948 Bulgaria este membru fondator al CAER-ului, iar în 1955 al Tratatului de la Varşovia. Todor Jivkov, apropiat de URSS, prim-secretar al PCB, conduce Bulgaria din 1954 până în 1989. În toamna lui 1989 Jivkov este înlăturat de la putere, urmând să fie deferit justiţiei, iar în 1990 partidul comunist renunţă la rolul său conducător, dar câştigă alegerile libere, acum numindu-se Partidul Socialist. Preşedintele ales în 1990 reprezenta opoziţia (va fi reales în 1992 pentru o perioadă de 5 luni). Bulgaria adoptă actuala sa denumire. Deteriorarea stării econ. a ţării, instabilitatea guvernului. În 1991 opoziţia democratică formează un nou guvern. În 1992 alegeri parlamentare în care intră şi reprezentanţi ai minorităţii turce. Bulgaria devine membră a Consiliului Europei. Într-o vreme, Bulgaria era considerată sub România, dar la momentul actual rolurile sunt inversate, noi fiind printre codaşii Europei.
Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Populară, cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunare. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.
Capitala: Sofia (1,2 mil. loc.)
Limba oficială: bulgara
Suprafaţa: 111,000 km2
Locuitori: 8,72 mil. loc. (79 loc. / km2)
Religia: creştinism 89%; islamism 10%; catolicism; mozaism
Moneda: leva
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 3 februarie
Geografia: Bulgaria este aşezată în Europa de Sud-Est, în N Pen. Balcanice. Limite: România (N), M. Neagră (E), Turcia, Grecia (S), Macedonia şi Iugoslava (V).
Geografia fizică: Bulgaria se întinde în sudul Dunării pe cursul ei inferior. Are un relief variat. Munţii Balcani/Stara Planina (1000-2400 m alt.) străbat ţara din Valea Timokului (V) până la M. Neagră (E), scăzând în altitudine; în nordul lor, către Dunăre, platoul coboară spre graniţa cu România, în Câmpia Înaltă a Dunării, străbătută de văi, adânci şi roditoare.
Munţii din S şi SV sunt mai vechi decât Balcanii; în S, munţii Rodopi (2200 m); în SV, munţii Rila, cu vf. Musala (2926 m alt.), şi munţii Pirin. Între Balcani şi Sredna Gora, pe cursul Mariţei/Marica, se află depresiunea Kazanlâk sau Valea Trandafirilor, iar între Sredna Gora şi Rodopi, Câmpia Traciei Superioare. Apele:. Dunărea, cu afluenţii săi: Iskar, Osrăm şi Lom (din bazinul M. Negre) şi Mariţa, Tundzia şi Struna din bazinul M. Egee.
Clima: este temperat-continentală cu ierni geroase şi cu precipitaţii bogate primăvara. În Câmpia Traciei Superioare este climă aproape mediteraneană. Pe culmile înalte ale munţilor clima este aspră. Temperatura medie anuală (vara şi iarna): Plevna: 32˚C şi -26˚C. Plovdiv: 32˚C şi 4˚C. Precipitaţii anuale: 640 mm/an.
Floră şi faună: În zonele muntoase sunt păduri (30% din terit.) de foioase (fag, stejar), conifere. Păşunile ocupă 27% din terit., fâneţe. Fauna specifică zonei temperate: capre negre, şacali, jderi, urşi, lupi, vulpi, căprioare, cerbi, broaşte ţestoase, păsări cântătoare, faună marină. În S, unde se simte influenţa climei mediteraneene, cresc: migdali, chiparoşi, castani. Multe parcuri şi rezervaţii naţionale.
Populaţia: este formată în majoritate din bulgari 88%; minorităţi: turci (10%), ţigani, macedoni, români, armeni, evrei. Concentrarea max. a pop. pe valea Mariţei, în zona Sofiei şi în Câmpia Dunării şi pe litoralul M. Negre în zona Varnei (120-130 loc./km2). Rata natalităţii: 10,6‰ a mortalităţii: 13,3‰. Rata pop. urbane: 70%.
Resurse şi economie: Deteriorarea situaţiei econ. a ţărilor est-europene în perioada de tranziţie după 1990 a afectat simţitor Bulgaria. Lipsită de resurse minerale suficiente, importă hidrocarburi, min. de fier şi cărbune. Resurse minerale: lignit şi min. neferoase (cupru, zinc, plumb). Energia electrică asigurată 40% pe baza energiei nucleare a centralei de la Kozlodui, de pe Dunăre (deficitară d.p.d.v. tehnologic). Industria: electrotehnică, electronică, îngrăşăminte chimice, mase plastice, textilă. Agriculura concentrează sub 18% din pop. activă. Se cultivă: cereale (grâu, porumb), sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi tutun; un loc aparte îl are prod. de ulei de trandafir (70% din prod. mondială). Viticultura (vinuri recunoscute), legumicultura. Creşterea animalelor: ovine, bovine, porcine. Turismul foarte dezvoltat în anii trecuţi cunoaşte o scădere în raport cu deteriorarea situaţiei economice a Bulgariei. Export: ulei de trandafiri, ţigări.
Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate, căi rutiere, transport fluvial şi maritim; aeroport la Sofia.
Oraşe: Plovdiv (pe valea Mariţei), Varna şi Burgas (porturi la M. Neagră), Russe (pe Dunăre), Stara Zagora. Bulgaria are 20 de institute de învăţământ superior, o universitate la Sofia.
Istoria: Terit. Bulgariei era populat de traci în mileniul II î. Hr.; colonizat de greci pe litoral în sec. VIII î. Hr.; cucerit de romani în sec. I î. Hr. provincia Moesia; aparţine Imp. Bizantin (395 d. Hr.). În sec. VII se stabilesc masiv aici slavii de sud. În sec. VII (680), proto-bulgarii, de origine turcică, conduşi de Asparuh pătrund în Pen. Balcanică şi se suprapun ca pătură conducătoare, fiind asimilaţi treptat de slavi. Sub ţarul Boris (852-859) bulgarii se creştinează; este organizată o biserică naţională (de rit bizantin în limba slavă veche). Între 893-927, Simeon cel Mare instaurează un patriarhat independent, în 917 se proclamă ţar al bulgarilor şi romeilor. În 971 cade sub bizantini. În 1018, ţaratul bulgar este cucerit de bizantini (de Vasile al II-lea Bulgarohtonul) în întregime. Fraţii Petru şi Asan conduc răscoala antibizantină; se creează Imp. vlaho-bulgar (1185), cu reşedinţa la Tâmovo; al doilea ţarat. La sf. sec. XIV Bulgaria este cucerită şi devine provincie a Imp. Otoman (paşalâc) pentru cinci secole. Bulgaria este parţial islamizată. După războiul ruso-turc (1877-78), prin Congresul de la Berlin se stabileşte crearea unei Bulgarii autonome şi se păstrează administraţia otomană asupra părţii de sud a Bulgariei (în Macedonia şi Rumelia Orientală); în 1885 sunt înglobate şi acestea Bulgariei. În 1908 Bulgaria accede la independenţă sub Ferdinant I de Saxa-Cobourg, care va lua titlul de ţar. În 1972 război cu Imp. Otoman alături de Serbia, Grecia, Muntenegru. În 1913, vrând să împartă Macedonia, în dezacord cu aceşti aliaţi şi cu România preocupată de soarta aromânilor, va intra în război şi pierde. În 1915 intră în război alături de Puterile Centrale; înfrântă pierde Tracia apuseană în favoarea Greciei (1919), prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine. Iniţial neutră, în 1941 aderă la Axă; trupele germane intră în Bulgaria şi împreună cu Italia atacă Grecia şi Iugoslava. În 9 septembrie 1944 are loc insurecţia care înlătură dictatura în condiţiile intrării Armatei Roşii în ţară şi Bulgaria continuă războiul alături de URSS, În 1946 Bulgaria este proclamată republică populară iar în 1947 semnează tratatul de pace de la Paris. Din 1948 Bulgaria este membru fondator al CAER-ului, iar în 1955 al Tratatului de la Varşovia. Todor Jivkov, apropiat de URSS, prim-secretar al PCB, conduce Bulgaria din 1954 până în 1989. În toamna lui 1989 Jivkov este înlăturat de la putere, urmând să fie deferit justiţiei, iar în 1990 partidul comunist renunţă la rolul său conducător, dar câştigă alegerile libere, acum numindu-se Partidul Socialist. Preşedintele ales în 1990 reprezenta opoziţia (va fi reales în 1992 pentru o perioadă de 5 luni). Bulgaria adoptă actuala sa denumire. Deteriorarea stării econ. a ţării, instabilitatea guvernului. În 1991 opoziţia democratică formează un nou guvern. În 1992 alegeri parlamentare în care intră şi reprezentanţi ai minorităţii turce. Bulgaria devine membră a Consiliului Europei. Într-o vreme, Bulgaria era considerată sub România, dar la momentul actual rolurile sunt inversate, noi fiind printre codaşii Europei.
Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Populară, cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunare. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.
Posts
No comments:
Post a Comment