Denumirea oficială: Republica Belarus/Bielarus (Rusia Albă)
Capitala: Minsk (1,6 mil. loc.)
Limba oficială: bielorusă / belarusă
Suprafaţa: 208.000 km2
Locuitori: 10,2 mil. loc.; (50 loc./km2)
Religie: ortodoxism; catolicism
Moneda: rubla
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 27 iulie
Geografia: Statul Belarus este aşezat în Europa răsăriteană. Limite: Lituania, Letonia (N), Rusia (N şi E), Ucraina (S), Polonia (V).
G. fizică: Belarus nu are ieşire la mare. Relieful său este lipsit de contraste, rezultat al acţiunii calotei glaciare cuaternare. Predomină câmpia, presărată cu culmi morenice, alt. 350 m în N şi l50 m în S, despărţite de adâncituri în care se găsesc lacuri. Caracteristică este prezenţa unor întinse terit. mlăştinoase în S (pe Pripet).
Există cca. 4000 de lacuri. Ape: Niprul, care traversează Belarus de la N la S şi se varsă în M. Neagră; afluenţii: Berezina şi Pripetul (Pripi¬at). Dvina de Vest (Nemanul) şi Bugul de Vest se varsă în M. Baltică. Între Nipru şi Bugul de Vest este un canal navigabil.
Clima: este temperat-continentală, răcoroasă şi umedă; o tranziţie dintre cea excesivă din E şi cea oceanică din V. Precipitaţiile sunt de 500-650 mm/an.
Floră şi faună: Terit. Belarus este împădurit în parte (păduri de foioase); pe valea Berezinei şi în zonele mlăştinoase din Pripet/Pripiat. Pe terenurile nisipoase din câmpie cresc păduri de pin (populate de animale sălbatice). Fauna: ursul brun, vulpea, iepurele, elanul, vidra. În Rezervaţia Parcului Naţional de la graniţa cu Polonia se găseşte zimbrul.
Populaţia: este formată din bieloruşi 79%; ruşi, polonezi, ucrainieni, evrei. În zona capitalei pop. este cea mai concentrată; cea mai puţin densă este în zona mlăştinoasă din S. Rata natalităţii este de 15‰, a mortalităţii de 10‰). Rata pop. urbane: 63%.
Resurse şi economie: Industria diversificată, care suferă însă din pricina relativei sărăcii a subsolului. Res. de turbă sunt surse de energie pentru ind. prelucrătoare: celuloză, textilă, ciment, autovehicule, tractoare. Agricultura: cereale (secară în special); cartofi şi sfeclă de zahăr (zone ades asociate cu creşterea bovinelor şi porcinelor). Zonă de tranzit a conductelor de petrol din Rusia către Occident.
Transporturi şi comunicaţii: şosele, căi ferate, peste 3000 km de căi navigabile. Aeroport la Minsk şi Gomel.
Oraşe: Gomel, Brest Orcha, Moghilev, Vitebsk, Grodno.
Istoria: În sec. IX-XI, regiunea este populată de slavii orientali şi face parte din Rusia Kieveană; se creştinează. În secolele XIII-XIV după marea invazie a mongolilor este integrată Ducatului Lituaniei şi apoi unit cu Polonia din 1569. Acum primeşte numele de Bielorusia (Rusia Albă, albul fiind simbolul apusului). Din sec. XIV-XVII diferenţa dintre cele trei ramuri ale slavilor estici: bieloruşi, ruşi şi ucrainieni se accentuează. Influenţa poloneză devine preponderentă şi cultura bielorusă nu se dezvoltă decât în mediul ţărănesc. În 1772-1793, după primele două împărţiri ale Poloniei, Belarus este dată imp. rus. În 1919 este proclamată R.S.S. Bielorusă independentă. În 1921 partea vestică a Belarus este alipită Poloniei (partea cu populaţie poloneză preponderentă, cu Brest, Lvov). În 1922 R.S.S. Bielorusă aderă la URSS. În 1939 îi este alăturată şi Bielorusia occidentală. În 1945 R.S.S. Bielorusă devine membră ONU (separat de URSS). În 1991 Sovietul Suprem proclamă independenţa ţării care aderă la C.S.I. Urmează frământări sociale; tendinţa de autoritarism din partea preşedintelui Lukacenko, care îşi arogă puteri sporite şi intră în conflict cu parlamentul. Apropierea de Rusia în vederea unificării, în 1996, în special din partea preşedintelui. În 1997 procesul de unificare stagnează; diferende privind condiţiile unificării; relaţii tensionate cu Rusia.
Statul: este republică prezidenţială, în urma referendumului din l996 (modificarea Constituţiei). Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Sovietul Suprem; cea executivă de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri, format în urma alegerilor legislative. Regim cu largi prerogative ale executivului. Multipartitism.
Capitala: Minsk (1,6 mil. loc.)
Limba oficială: bielorusă / belarusă
Suprafaţa: 208.000 km2
Locuitori: 10,2 mil. loc.; (50 loc./km2)
Religie: ortodoxism; catolicism
Moneda: rubla
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 27 iulie
Geografia: Statul Belarus este aşezat în Europa răsăriteană. Limite: Lituania, Letonia (N), Rusia (N şi E), Ucraina (S), Polonia (V).
G. fizică: Belarus nu are ieşire la mare. Relieful său este lipsit de contraste, rezultat al acţiunii calotei glaciare cuaternare. Predomină câmpia, presărată cu culmi morenice, alt. 350 m în N şi l50 m în S, despărţite de adâncituri în care se găsesc lacuri. Caracteristică este prezenţa unor întinse terit. mlăştinoase în S (pe Pripet).
Există cca. 4000 de lacuri. Ape: Niprul, care traversează Belarus de la N la S şi se varsă în M. Neagră; afluenţii: Berezina şi Pripetul (Pripi¬at). Dvina de Vest (Nemanul) şi Bugul de Vest se varsă în M. Baltică. Între Nipru şi Bugul de Vest este un canal navigabil.
Clima: este temperat-continentală, răcoroasă şi umedă; o tranziţie dintre cea excesivă din E şi cea oceanică din V. Precipitaţiile sunt de 500-650 mm/an.
Floră şi faună: Terit. Belarus este împădurit în parte (păduri de foioase); pe valea Berezinei şi în zonele mlăştinoase din Pripet/Pripiat. Pe terenurile nisipoase din câmpie cresc păduri de pin (populate de animale sălbatice). Fauna: ursul brun, vulpea, iepurele, elanul, vidra. În Rezervaţia Parcului Naţional de la graniţa cu Polonia se găseşte zimbrul.
Populaţia: este formată din bieloruşi 79%; ruşi, polonezi, ucrainieni, evrei. În zona capitalei pop. este cea mai concentrată; cea mai puţin densă este în zona mlăştinoasă din S. Rata natalităţii este de 15‰, a mortalităţii de 10‰). Rata pop. urbane: 63%.
Resurse şi economie: Industria diversificată, care suferă însă din pricina relativei sărăcii a subsolului. Res. de turbă sunt surse de energie pentru ind. prelucrătoare: celuloză, textilă, ciment, autovehicule, tractoare. Agricultura: cereale (secară în special); cartofi şi sfeclă de zahăr (zone ades asociate cu creşterea bovinelor şi porcinelor). Zonă de tranzit a conductelor de petrol din Rusia către Occident.
Transporturi şi comunicaţii: şosele, căi ferate, peste 3000 km de căi navigabile. Aeroport la Minsk şi Gomel.
Oraşe: Gomel, Brest Orcha, Moghilev, Vitebsk, Grodno.
Istoria: În sec. IX-XI, regiunea este populată de slavii orientali şi face parte din Rusia Kieveană; se creştinează. În secolele XIII-XIV după marea invazie a mongolilor este integrată Ducatului Lituaniei şi apoi unit cu Polonia din 1569. Acum primeşte numele de Bielorusia (Rusia Albă, albul fiind simbolul apusului). Din sec. XIV-XVII diferenţa dintre cele trei ramuri ale slavilor estici: bieloruşi, ruşi şi ucrainieni se accentuează. Influenţa poloneză devine preponderentă şi cultura bielorusă nu se dezvoltă decât în mediul ţărănesc. În 1772-1793, după primele două împărţiri ale Poloniei, Belarus este dată imp. rus. În 1919 este proclamată R.S.S. Bielorusă independentă. În 1921 partea vestică a Belarus este alipită Poloniei (partea cu populaţie poloneză preponderentă, cu Brest, Lvov). În 1922 R.S.S. Bielorusă aderă la URSS. În 1939 îi este alăturată şi Bielorusia occidentală. În 1945 R.S.S. Bielorusă devine membră ONU (separat de URSS). În 1991 Sovietul Suprem proclamă independenţa ţării care aderă la C.S.I. Urmează frământări sociale; tendinţa de autoritarism din partea preşedintelui Lukacenko, care îşi arogă puteri sporite şi intră în conflict cu parlamentul. Apropierea de Rusia în vederea unificării, în 1996, în special din partea preşedintelui. În 1997 procesul de unificare stagnează; diferende privind condiţiile unificării; relaţii tensionate cu Rusia.
Statul: este republică prezidenţială, în urma referendumului din l996 (modificarea Constituţiei). Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Sovietul Suprem; cea executivă de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri, format în urma alegerilor legislative. Regim cu largi prerogative ale executivului. Multipartitism.
Posts
No comments:
Post a Comment