Poate ca Singapore nu si-a propus
niciodata sa devina un “tigru” (adversar de temut). Numele sau,
Singapura, inseamna in limba sanskrita “Orasul Leu”, insa chiar si
aceasta descriere este eufemistica pentru un port care era vestit ca un
loc frecventat de pirati inspaimantatori si a ramas o jungla izolata
de influente moderne din 1400 pana in 1800. Insa curand aveau sa vina
vremuri mai bune. Singapore nu este o poveste despre doua orase, ci mai
degraba despre doi barbati, doi oameni remarcabili si vizionari,
carora orasul le datoreaza prosperitatea sa de azi. Daca ati stat la
Hotelul Raffles, s-ar putea sa stiti ca poarta numele lui Thomas
Raffles, fiul unui capitan de nava obisnuit. A intrat in randurile East
India Company la varsta de 14 ani, iar pe la douazeci si ceva de ani a
fost trimis la post in Penang, unde a facut eforturi sa invete limba
malaieziana, o initiativa care contrasta puternic cu letargia
lingvistica a oficialilor colonisti ceva mai instruiti.
Judecata lui sanatoasa si abilitatea sa de a dialoga cu toate categoriile de oameni i-au fost de mare folos. A detinut multe posturi importante ca administrator la un moment dat a fost guvernatorul Java insa cea mai mare realizare a sa a fost infiintarea statului Singapore. Crezand cu tarie in comertul liber, era dornic sa infiinteze un post comercial britanic pe ruta comerciala a Chinei. A ales locul la gura raului Singapore si s-a folosit de abilitatile sale de comunicare si de farmecul sau personal pentru a-l convinge pe sultanul local sa-i acorde permisiunea de a construi aceasta baza. A primit-o pe 6 februarie 1819 si a ridicat velele spre Anglia chiar a doua zi! Nu s-a mai intors pana in 1822, rastimp in care baza se transformase intr-un port aflat in plin avant, care numara 10 000 de locuitori. Raffles, care se bucura si azi de mare cinste in Singapore, a fost omul potrivit la locul potrivit, in momentul potrivit. Fara vreo pretentie sociala inhibitiva, el era neobisnuit de multicultural pentru un englez si un mare umanist pe deasupra. Prieten cu William Wilberforce, a luptat impotriva sclaviei si a pirateriei si a muncit in mod dezinteresat pentru a aduce prosperitatea (prin liberul schimb) intr-o regiune care fusese stanjenita de monopolurile olandeze anterioare impuse in zona. In afara de Singapore, el a mai infiintat inca doua lucruri: Gradina Zoologica din Londra si Institutul Raffles. In acest colegiu si-a facut studiile cea de-a doua personalitate din Singapore intaiul-premier, Lee Kuan Yev. In timp ce Raffles a pus bazele coloniei originale, Lee poate fi numit, pe buna dreptate, parintele statului modern Singapore. Parintii sai erau chinezi nascuti in regiune, de origine hakka. Dupa ce a studiat la Institutul Raffles, s-a inscris la Cambridge, unde si-a luat licenta in drept cu magna cum laude. A infiintat o firma de avocatura in Singapore, insa s-a implicat tot mai mult in politica, devenind prim-ministru in 1959. A detinut aceasta functie timp de 31 de ani. Regimul sau era caracterizat de o dictatura ingaduitoare bazata pe eficienta, cinste, intoleranta si un simt neabatut al datoriei. In momentul separarii sale de Federatia Malaysia, Singapore a fost considerat de numerosi critici un stat cu o economie neviabila din pricina populatiei sale ticsite si a lipsei totale de resurse naturale. Lee le-a dovedit tuturor ca se insala. El a inteles ca locuitorii portului Singapore, asemenea celor din insulele japoneze, sunt cea mai mare avere a tarii. Spre deosebire de japonezii omogeni, totusi, singaporezii trebuiau sa se uneasca intr-o echipa. Desi animati cu totii de dorinta de a aduce prosperitate (in aceasta privinta se aseamana cu locuitorii Hong Kong-ului), singaporezii erau de origini extrem de diverse chineza, malaeziana, indiana, europeana, eurasiatica. Pe deasupra, in decursul a 25 de ani, ei au fost, pe rand, supusii britanicilor, ai japonezilor si ai malaezienilor. Lee s-a angajat sa creeze un simt al identitatii nationale, sa cladeasca o natiune, sa o conduca asa cum trebuie. Asa cum se arata in The Economist, “Lee a condus Singapore ca pe o pepiniera bine gospodarita”. El simtea ca stie ce e mai bine pentru tara lui si, dand dovada de o mare abilitate politica, nu a permis nimanui sa-l sfideze. In cele trei decenii ale regimului sau a creat o economie puternica: singaporezii care ar fi dorit sa i se opuna sau sa-l obstructioneze au fost zdrobiti de greutatea veritabila a realizarilor orasului-stat. Intr-unul dintre discursurile sale, el declama: “In viata, cea mai mare satisfactie ti-o ofera realizarile. A realiza ceva inseamna a fi fericit Realizarile genereaza forta launtrica sau spirituala, forta care rasare dintr-o disciplina interioara”. Disciplina exista cu siguranta. Mestecatul gumei, aruncarea gunoaielor si (intr-o vreme) parul lung erau interzise. Amenzile erau usturatoare, inclusiv daca nu trageai apa la toaleta. Singaporezilor li se insuflasera valorile confucianiste ale lui Lee respectul filial, datoria, moderatia si etica muncii erau obligatorii. Cenzura aplicata mass-media, inclusiv televiziunii, era stricta. Bunastarea, stabilitatea locului de munca, buna-crestere, constructia de locuinte ieftine si belsugul le erau impuse cetatenilor lui Lee. Poporul din Singapore urma sa fie fericit, fie ca-i placea sau nu. Este firesc ca un dictator cu un regim atat de lung si cu politici puritane sa fie aspru criticat. Insa unde s-ar fi aflat astazi Singapore fara el? A conduce un popor, chiar omogen fiind, nu este niciodata un lucru usor. Lee a creat un sentiment al mandriei nationale, aproape dupa modelul elvetian, in randul unor grupuri culturale diverse care, de-a lungul istoriei, s-au urat si s-au ucis intre ele in mod frecvent. Este adevarat ca tentativele sale de aplicare a ingineriei genetice asupra statului (aparent pentru a produce urmasi mai inteligenti) erau nerealiste si lipsite de sanse de reusita, insa acesta ar fi sigurul domeniu in care a dat gres. Orasul-stat este realmente impregnat de prezenta lui.
Judecata lui sanatoasa si abilitatea sa de a dialoga cu toate categoriile de oameni i-au fost de mare folos. A detinut multe posturi importante ca administrator la un moment dat a fost guvernatorul Java insa cea mai mare realizare a sa a fost infiintarea statului Singapore. Crezand cu tarie in comertul liber, era dornic sa infiinteze un post comercial britanic pe ruta comerciala a Chinei. A ales locul la gura raului Singapore si s-a folosit de abilitatile sale de comunicare si de farmecul sau personal pentru a-l convinge pe sultanul local sa-i acorde permisiunea de a construi aceasta baza. A primit-o pe 6 februarie 1819 si a ridicat velele spre Anglia chiar a doua zi! Nu s-a mai intors pana in 1822, rastimp in care baza se transformase intr-un port aflat in plin avant, care numara 10 000 de locuitori. Raffles, care se bucura si azi de mare cinste in Singapore, a fost omul potrivit la locul potrivit, in momentul potrivit. Fara vreo pretentie sociala inhibitiva, el era neobisnuit de multicultural pentru un englez si un mare umanist pe deasupra. Prieten cu William Wilberforce, a luptat impotriva sclaviei si a pirateriei si a muncit in mod dezinteresat pentru a aduce prosperitatea (prin liberul schimb) intr-o regiune care fusese stanjenita de monopolurile olandeze anterioare impuse in zona. In afara de Singapore, el a mai infiintat inca doua lucruri: Gradina Zoologica din Londra si Institutul Raffles. In acest colegiu si-a facut studiile cea de-a doua personalitate din Singapore intaiul-premier, Lee Kuan Yev. In timp ce Raffles a pus bazele coloniei originale, Lee poate fi numit, pe buna dreptate, parintele statului modern Singapore. Parintii sai erau chinezi nascuti in regiune, de origine hakka. Dupa ce a studiat la Institutul Raffles, s-a inscris la Cambridge, unde si-a luat licenta in drept cu magna cum laude. A infiintat o firma de avocatura in Singapore, insa s-a implicat tot mai mult in politica, devenind prim-ministru in 1959. A detinut aceasta functie timp de 31 de ani. Regimul sau era caracterizat de o dictatura ingaduitoare bazata pe eficienta, cinste, intoleranta si un simt neabatut al datoriei. In momentul separarii sale de Federatia Malaysia, Singapore a fost considerat de numerosi critici un stat cu o economie neviabila din pricina populatiei sale ticsite si a lipsei totale de resurse naturale. Lee le-a dovedit tuturor ca se insala. El a inteles ca locuitorii portului Singapore, asemenea celor din insulele japoneze, sunt cea mai mare avere a tarii. Spre deosebire de japonezii omogeni, totusi, singaporezii trebuiau sa se uneasca intr-o echipa. Desi animati cu totii de dorinta de a aduce prosperitate (in aceasta privinta se aseamana cu locuitorii Hong Kong-ului), singaporezii erau de origini extrem de diverse chineza, malaeziana, indiana, europeana, eurasiatica. Pe deasupra, in decursul a 25 de ani, ei au fost, pe rand, supusii britanicilor, ai japonezilor si ai malaezienilor. Lee s-a angajat sa creeze un simt al identitatii nationale, sa cladeasca o natiune, sa o conduca asa cum trebuie. Asa cum se arata in The Economist, “Lee a condus Singapore ca pe o pepiniera bine gospodarita”. El simtea ca stie ce e mai bine pentru tara lui si, dand dovada de o mare abilitate politica, nu a permis nimanui sa-l sfideze. In cele trei decenii ale regimului sau a creat o economie puternica: singaporezii care ar fi dorit sa i se opuna sau sa-l obstructioneze au fost zdrobiti de greutatea veritabila a realizarilor orasului-stat. Intr-unul dintre discursurile sale, el declama: “In viata, cea mai mare satisfactie ti-o ofera realizarile. A realiza ceva inseamna a fi fericit Realizarile genereaza forta launtrica sau spirituala, forta care rasare dintr-o disciplina interioara”. Disciplina exista cu siguranta. Mestecatul gumei, aruncarea gunoaielor si (intr-o vreme) parul lung erau interzise. Amenzile erau usturatoare, inclusiv daca nu trageai apa la toaleta. Singaporezilor li se insuflasera valorile confucianiste ale lui Lee respectul filial, datoria, moderatia si etica muncii erau obligatorii. Cenzura aplicata mass-media, inclusiv televiziunii, era stricta. Bunastarea, stabilitatea locului de munca, buna-crestere, constructia de locuinte ieftine si belsugul le erau impuse cetatenilor lui Lee. Poporul din Singapore urma sa fie fericit, fie ca-i placea sau nu. Este firesc ca un dictator cu un regim atat de lung si cu politici puritane sa fie aspru criticat. Insa unde s-ar fi aflat astazi Singapore fara el? A conduce un popor, chiar omogen fiind, nu este niciodata un lucru usor. Lee a creat un sentiment al mandriei nationale, aproape dupa modelul elvetian, in randul unor grupuri culturale diverse care, de-a lungul istoriei, s-au urat si s-au ucis intre ele in mod frecvent. Este adevarat ca tentativele sale de aplicare a ingineriei genetice asupra statului (aparent pentru a produce urmasi mai inteligenti) erau nerealiste si lipsite de sanse de reusita, insa acesta ar fi sigurul domeniu in care a dat gres. Orasul-stat este realmente impregnat de prezenta lui.
Cateva fapte despre statul Singapore modern
Republica este formata din insula
principala plus inca alte 57 de insule mai mici. Pe parcursul unui an
exista mici variatii ale climei, deoarece Singapore se afla aproape de
Ecuator. In general clima este fierbinte si umeda, cu ploi abundente.
Si-a castigat independenta fata de Anglia in 1959. PAP (Partidul
Actiunii Poporului) se afla de atunci la putere. Singapore a fost
membru-fondator al Federatiei Malaysia, in 1963, insa a iesit din
aceasta doi ani mai tarziu. Singapore are o ocupare a fortei de munca
de 100%. Are cea mai mare rata de locuinte proprietate personala din
intreaga lume. Are totodata rata cea mai ridicata de economii
nationale. Investitiile straine sunt omniprezente. La fiecare zece mii
de persoane exista o companie straina. Din cauza politicii
guvernamentale restrictive privind imigratia, exista o criza permanenta
a mainii de lucru.
Cum sa te intelegi cu singaporezii
Retineti ca aici exista un amestec de
rase si actionati in consecinta: Chinezii domina si au un rol
important in conducerea statului. Sunt eficienti, cumpatati si au o
retea sociala/comerciala impecabila de care trebuie sa tineti cont si
in care sa incercati sa va integrati. Occidentalii tind sa fie
foarte experimentati (veteranii Orientului Indepartat) si au, de
asemenea, relatii sus-puse. Eurasiaticii sunt foarte sensibili in
ceea ce priveste originile lor. Indienii sunt in special tamili si
vorbesc aceasta limba. Malaezienii tind sa fie mai putin ambitiosi
in afaceri decat celelalte grupuri. Incercati sa invatati cate putin
din limbile vorbite in Singapore (in afara de engleza): chineza
mandarina, malaieziana si tamil. Retineti si fiti sensibili la
diversele credinte religioase: crestina, budista, musulmana, hindusa si
taoista. Straduiti-va sa nu aratati sau sa va comportati ca un fost
colonialist. Dati dovada de marinimie in a lauda realizarile economice
si sociale ale statului Singapore. Conformati-va in general modului de
viata disciplinat, in litera legii, oarecum sobru. De pe urma
excentricitatii nu veti avea mare lucru de castigat si va veti pierde
si credibilitatea.
Posts
No comments:
Post a Comment