Franta

In politica, dar si in afaceri, francezilor le place sa fie independenti (uneori nonconformisti) si le pot parea frustranti americanilor, japonezilor si deopotriva europenilor. Francezii traiesc intr-o lume a lor, care are drept centru Franta. Sunt cufundati in propria lor istorie si tind sa creada ca Franta a stabilit regulile unor notiuni ca: democratie, justitie, guvern si sisteme legale, strategie militara, filosofie, stiinta, agricultura, vinicultura, specialitati culinare si viata de societate in general. Alte popoare au reguli diferite si au multe de invatat pana sa ajunga sa procedeze corect. Francezii nu stiu practic nimic despre multe alte tari, deoarece sistemul lor de educatie ii invata putine despre istoria sau geografia popoarelor mici sau care au apartinut altor imperii decat al lor.
Atitudinea lor generala fata de straini este destul de placuta, nici pozitiva, nici negativa. Ei vor face afaceri cu tine daca ai un produs bun sau in cazul in care cumperi ceva, insa vor avea la inceput o atitudine oarecum condescendenta. Daca nu vorbesti franceza si pari sa fii anglofon, pentru ei nu e de bun augur. Nu te considera egalul lor. Poti sa fii mai bun sau mai slab, dar esti diferit. Francezii, ca si japonezii, considera ca sunt unici si nu se asteapta sa fii vreodata in stare sa te conformezi in totalitate standardelor lor.

Ce mod de abordare ar trebui sa adopti cand tratezi cu francezii? Ar fi bine sa te galicizezi intr-o oarecare masura, adica sa devii mai vorbaret, mai inventiv si mai vehement? Sau ar trebui sa-ti pastrezi atitudinea impasibila si cinstita, cu riscul de a parea de lemn sau a nu reusi sa comunici? Pentru a obtine ceea ce e mai bun din negocierea cu francezii, trebuie sa le studiezi psihologia si tacticile aplicate in tranzactiile comerciale. Ei abordeaza procesul de negociere intr-o maniera pur franceza, care include urmatoarele caracteristici: Ei se prezinta la intalniri intr-o tinuta oficiala, acestea fiind pentru ei niste ocazii oficiale. Se folosesc numele de familie si introducerile ceremonioase, iar ocuparea locurilor se face ierarhic. Politetea si stilul oficial vor fi mentinute pe tot parcursul negocierii, daca francezii sunt cei care conduc ostilitatile. Argumentele lor vor fi dominate de logica; nu scapa nici o ocazie de a sublinia orice lucru ilogic rostit de partea adversa. Folosirea logicii va duce la o analiza detaliata a tuturor problemelor aduse in discutie. Prin urmare, intalnirea va fi lunga si prolixa. Ei nu isi expun de la inceput pretentiile, insa ajung la ele printr-o argumentatie foarte atent construita. Isi arata atuurile numai intr-un stadiu avansat al negocierilor (ceea ce-i determina pe americani, de pilda, sa-i considere vicleni). Francezii cauta sa afle de la inceput care sunt obiectivele si pretentiile celeilalte parti. Americanii ii obliga, de obicei, sa-si puna toate cartile pe masa. Francezilor le trezeste banuieli atitudinea prietenoasa inca de la inceputul discutiei si nu agreeaza tutuirea, scoaterea sacourilor si dezvaluirea unor detalii personale sau familiale. Ei se mandresc cu iuteala mintii lor, insa nu le place sa fie zoriti cand e vorba de luarea deciziilor. Pentru ei, negocierea nu este o procedura rapida. Rareori iau decizii importante in cadrul intalnirilor. Adesea, principalul factor de luare a deciziilor nu este prezent la intalnire. Obisnuiesc sa prelungeasca discutia, deoarece o considera un exercitiu intelectual pe parcursul caruia se familiarizeaza cu partea adversa si e posibil sa-i descopere punctele slabe. Obiectivele lor sunt pe termen lung; incearca sa cultive relatii personale solide. Ei nu vor face concesii la negocieri, decat in cazul in care logica lor a fost infranta. Acest fapt ii face sa treaca drept incapatanati in ochii americanilor dispusi la compromisuri si ai britanicilor descurcareti. Cand se afla intr-un impas raman intransigenti, fara insa a fi grosolani; pur si simplu isi reafirma pozitia. Incearca sa fie precisi in permanenta. Limba franceza inlesneste acest lucru. Pot deveni oarecum irascibili daca nu li se arata respectul cuvenit sau daca nu este respectat protocolul, insa ei sunt mai putin sensibili la problema de onoare decat spaniolii sau sud-americanii si mai putin preocupati sa nu se faca de ras decat orientalii. Sunt intuitivi si oportunisti, insa pana la urma prudenti. Ei considera ca sunt superiori, din punct de vedere intelectual, oricarui alt popor. Adesea se abat de la ordinea de zi si discuta pe indelete o serie de probleme, intr-o ordine aleatorie. Britanicii si americanii se plang adesea : Am vorbit ore in sir insa nu a fost luata nici o decizie si nu s-a intreprins nimic. (Prin intermediul discutiilor ample, francezii isi clarifica propriile ganduri, fara a se decide insa asupra modului de a actiona.) Vor lega negocierea de alte tranzactii pe care le efectueaza. Opiniile lor personale vor influenta tranzactiile incheiate in numele firmei. Printre ceilalti membri ai echipei lor de negociatori intalnim adesea prieteni apropiati, colegi de facultate sau chiar rude. Stilul de comunicare este extravertit, personal, adesea afectiv, insa respecta logica. Ei se prezinta la negocieri bine informati, insa faptul ca vad lucrurile prin ochelari francezi ii impiedica sa perceapa implicatiile internationale. Uneori le creeaza probleme faptul ca nu cunosc limbi straine. Cand tratati cu francezii, trebuie sa va purtati mult mai protocolar decat de obicei, folosind numai numele de familie si manifestand o politete aproape exagerata fata de directorii francezi. Trebuie sa urmariti firul logic in permanenta, evitand intuitiile in stil american sau tatonarea situatiilor in stil britanic. Daca cineva afirma contrariul a ceea ce a spus chiar si cu cateva luni in urma, un francez va sublinia aceasta contradictie. Trebuie sa fiti dispusi sa pareti mai umani decat de obicei, caci francezii, in ciuda logicii si exactitatii lor, sunt in definitiv latini. Apreciaza o discutie buna si nu mai tin cont de timp cand au parte de asa ceva. Daca nu vorbesti destul, te vor cataloga dupa aceea monosilabic. Daca vrei sa castigi puncte, poti sa-i critici pe englezi una dintre distractiile preferate ale francezilor. Nu e nevoie sa nedreptatesti pe cineva, arata doar ca nu te afli cu totul in tabara anglo-saxona. Francezii nu se supara daca ii ataci pe ceilalti vecini ai lor italienii sau spaniolii. Nu il criticati pe Napoleon, figura sa dainuie in sufletul francezilor. Puteti sa spuneti ce poftiti despre De Gaulle, Mitterand sau despre orice alt premier francez actual. Mai mult ca sigur ca ei nu stiu cine este prim-ministrul tarii voastre, asa ca nu-l pot pune la zid. Francezii sunt deseori criticati de oameni de alte nationalitati si nu este greu de inteles de ce. In esenta certareti si indaratnici, ei se trezesc adesea marginalizati la intalnirile internationale, izolati in intransigenta lor, cand toti ceilalti au ajuns la un compromis. In mod firesc, acest lucru ii face sa poata fi usor invinuiti de aroganta. Totusi, cineva trebuie sa simpatizeze cu ei. Gandesc profund, sunt persoane intuitive, care simt ca au o mai buna perspectiva istorica decat majoritatea dintre noi. Prefera sa aiba dreptate decat sa fie populari. Au francezii de obicei dreptate? Ca toti ceilalti, si ei sunt supusi greselii si pot fi partinitori, insa au o experienta bogata in politica, probleme de razboi, organizare si administrare interna si externa si umanistica. Asemenea germanilor, nu pot fi acuzati de superficialitate. Indelungata si semnificativa lor implicare in problemele europene si mondiale le intaresc francezilor convingerea ca vocea lor ar trebui sa rasune clar si raspicat in forurile internationale. Poate ca forta lor politica, militara si economica nu mai este predominanta, ca odinioara, insa francezii nu sesizeaza nici o diminuare a autoritatii lor morale si didactice. Ca si americanii, britanicii si rusii, ei au o puternica predispozitie mesianica. Nu ar fi oameni daca nu s-ar revolta gandindu-se la ascensiunea britanicilor dupa caderea lui Napoleon, la declinul limbii franceze ca limba internationala, la incursiunile japonezilor in arena economica europeana si, mai presus de toate, la americanizarea daunatoare a unor mari zone din lume, inclusiv a Europei, odinioara dominate de francezi si chiar a culturii franceze in sine. Desi considerati adesea aparatori egoisti ai propriului lor teritoriu, nu este imposibil ca, datorita tenacitatii lor de moda veche si impotrivirii fata de globalizarea precipitata, ei sa ajunga intr-o zi campionii valorilor si filosofiilor seculare pe care Europa le pretuieste in subconstient. Nonconformistii Europei ar putea foarte bine sa devina fundamentul ei moral. In orice caz, merita sa examinam mai indeaproape aparenta incapatanare si trasaturile negative ale francezilor.