Australia, Noua Zeelanda si Africa de Sud

Australia                  Noua Zeelanda            Africa de Sud

Studiul asupra culturilor lumii ar fi incomplet (indraznesc a spune dezechilibrat) daca nu as insera cateva consideratii cu privire la fortele culturale in actiune si la fascinantele influente geografice, istorice si rasiale observabile in randul tarilor vorbitoare de limba engleza din emisfera sudica. Exista numeroase insule si comunitati in Pacificul de Sud in care engleza este limba dominanta sau lingua franca sau coexista cu melodioasele limbi polineziene. Spatiul ne constrange sa ne axam numai asupra a trei dintre aceste popoare australienii, locuitorii celei mai mari insule de pe glob;
neo-zeelandezii, terorizati de izolarea lor si sud-africanii plini de viata, rezistenti, multiculturali, care cladesc cu energie o noua natie in Atlanticul de Sud. Ce trasaturi culturale au in comun aceste popoare? Exista o asa-numita solidaritate sau mentalitate a australienilor/neo-zeelandezilor? Aceste popoare vorbitoare de limba engleza comunica usor intre ele, profitand de avantajul asemanarilor in ceea ce priveste patrimoniul lor lingvistic si literar? Se respecta, se invidiaza sau se urasc intre ele?

Australienii
Nu exista un indiciu mai bun al celor 200 de ani de evolutie a societatii si culturii australiene decat insasi limba australiana. Australia este cea mai mare tara vorbitoare de limba engleza din emisfera sudica. Engleza australiana a sasea mare varietate a limbii engleze (dupa engleza americana, britanica, filipineza, indiana si canadiana) este o limba fascinanta, tanara, inflacarata, ireverentioasa, amuzanta si inventiva. Nou-venitii care ajung acum in Australia cu avioane de mare capacitate, nu cu vase, alaturi de condamnati au impresia ca recunosc dialectul cockney (dialect londonez din estul orasului) in emisfera sudica, atunci cand aud pentru prima data pronuntia locala. Asemanarea este departe de a fi intamplatoare. In anii din preajma descoperirii Australiei, revolutia industriala din Marea Britanie a determinat zeci de mii de muncitori nevoiasi care lucrau la ferme din Kent, East Anglia si Essex sa vina de-a valma in estul Londrei, in cautare de lucru. Ei s-au asociat cu cei din zona docurilor: comercianti stradali, vanzatori ambulanti si mestesugari, alungati din centrul comercial si financiar al Londrei si din vestul orasului, de catre clasa de mijloc si de catre inalta societate. In secolul optsprezece, aceasta populatie hibrid din estul Londrei, ingramadita in mahalale, a conceput un gen de engleza populara, savuroasa, plina de duh, vulgara, care a devenit cunoscuta sub numele de cockney. Acesti oraseni nevoiasi, din patura de jos a societatii, dar cu un ritm de viata trepidant, au furnizat un numar considerabil de candidati pentru vasele care aveau ca destinatie coloniile penale din Australia. Acestora li se alaturau la bord infractori marunti de la oras, proveniti din supraaglomeratele Yorkshire si Lancashire si in special din Liverpool, oras care adapostea un numar mare de irlandezi someri.

Sa vorbim pasareasca!
Este un fenomen lingvistic interesant faptul ca limba australiana, ca si engleza negrilor, cu 200 de ani inainte, isi are originea la mare. Ofiterii si echipajul vaselor cu sclavi, in lunga lor calatorie spre America, au fost nevoiti sa comunice unii cu altii in pidgin un amestec intre engleza de baza si mai multe limbi africane care a trasat directia ferma catre limba engleza vorbita de negri. Pe parcursul calatoriei mult mai lungi spre Australia, conglomeratul de dialecte cockney, engleza irlandeza si engleza din nord, a condus la o fuziune de accente, gramatica si sintaxa, care a pus bazele limbii vorbite in colonia penala, pe masura ce condamnatii puneau piciorul pe uscat, in New South Wales si in Queensland. In acest talmes-balmes de dialecte, cockney a castigat detasat (existau mai multe dialecte cockney), iar versiunea limbajului rezultat a fost presarata cu o multime de forme dialectale din engleza veche (amice!, rafuiala, pliseu), cu inflexiunea, eufemismele si volubilitatea irlandeza si cu o inclinatie evidenta catre argoul condamnatilor (a plasa, a sterpeli, a sparli). Injuraturile si expresiile vulgare erau abundente, cum era de asteptat in imprejurarile date, insa pitorescul argou rimat al dialectului cockney (care consta in inlocuirea unui cuvant printr-un grup de cuvinte cu care rimeaza) si-a croit si el drum prin acest amestec si ramane una dintre caracteristicile fascinante ale limbii engleze australiene (trouble’n strife = wife, nevasta; Bugs bunny = money, bani; eau de cologne = phone, telefon). Pe masura ce limba a evoluat, limba regiunii slab populate a fost adaugata rapid la amestecul deja bogat. Limba regiunii slab populate (sau Bush) avea doua elemente principale aborigen si inventii de la frontiera. Influenta primului era limitata, desi peste masura de pitoresca. De la aborigeni provin cuvinte ca boomerang, kangaroo, wombat (urs marsupial), koala, jumbuck, dingo si budgerigar (papagal pitic). Cuvintele si expresiile de la frontiera erau mai numeroase si reflectau umorul viguros al exploratorilor: digger (australian); amber (bere); banana bender (locuitor din Queensland); roo (cangur); heart starter (prima bautura a zilei); neck oil (bere); grizzle (plangere) si across the ditch (Noua Zeelanda) sunt cateva exemple. Australianul modern este un orasean get-beget. Australia este tara cu cea mai mica densitate a populatiei de pe glob; totodata se numara printre tarile cele mai urbanizate. Dialectele cockney si irlandez (amandoua iubitoare de discutii) au inflorit in orase si tot aici limba australiana a dobandit avant si vitalitate. Au fost readuse la viata cuvinte englezesti nefolosite (creek = golfulet, paddock = padoc), au fost indepartate o sumedenie de arhaisme dialectale: fair dinkum = veritabil, clobber/ clothes = haine si nenumarate cuvinte au fost scurtate cu bucurie: arvo/afternoon =dupa-amiaza; beaut/beautiful = frumos; garbo/garbageman = gunoier; barby /barbecue = gratar; Oz =Australia. Limba australiana din secolul al XX-lea se afla inca intr-un proces de transformare sub presiunea americanismelor, precum freeway (autostrada) si elevator (lift) si a cuvintelor aduse de noii australieni (ciao, pizza, kebab). Unele trasaturi ale dialectului cockney au disparut (consoanele oclusive, h aspirat, argoul rimat), in timp ce inflexiunea ascendenta a devenit o inventie australiana a ultimilor ani (Cum il cheama pe prietenul tau? Raspuns: John Bennett?). Australia este o societate relativ lipsita de clase sociale si tot astfel este si limba. Nu prea exista variatii regionale, presiuni ale claselor asupra modului de a vorbi, iar oamenii trec in voie de la pronuntia apasata la limba cultivata. Totusi exista tendinta ca barbatii si femeile sa foloseasca forme diferite, iar scolarii se indeamna unul pe altul sa vorbeasca apasat. Desi graiul australian este destul de uniform, nu este totusi plictisitor. Limba Crocodilului Dundee este umana, amuzanta, inventiva, originala si debordeaza de vitalitate. Putine limbi pot sugera comparatii si metafore echivalente uglier than a robber’s dog (mai urat ca potaia unui cersetor), blind Freddie could have seen it (pana si un orb ar fi vazut asa ceva), he had kangaroos in his top/paddock he’s crazy (are vrabiute la mansarda/e nebun). Majoritatea australienilor isi spun prietene, chiar de la prima intalnire. Femeile sunt strigate dragoste. Fair go (corectitudinea) este elementul esential al conceptiei de viata australiene, avand la baza bunul-simt, egalitatea si o indiferenta benefica fata de autoritate si ideologie. Acesta este motivul pentru care australienii simpatizeaza intotdeauna luptatorii” sau pe cei care au slabe sanse de castig. Nu le place sa-si exercite puterea si avantajul asupra celor slabi. Cele doua pacate capitale sunt scabbing (a fi spargator de greva) si dobbing (a-ti denunta prietenii).

Cum comunicam cu australienii
In Australia, nu exista un manual care te invata sa te porti corect, pentru ca tara nu are un sistem social foarte precis conturat si nici o conversatie specifica. Majoritatea australienilor considera acest lucru un atu, o autorizatie de a te comporta intr-o maniera fie erudita, fie grosolana, in orice situatie. Acest lucru insufleteste conversatia, nimeni nestiind ce intorsatura poate lua. Va sfarsi printr-un potop de invective sau printr-o bonomie calda si un schimb uman de cuvinte sensibile sau nimic din toate acestea? Desi nu este in intregime adevarat, egalitarismul este un mit pretuit, iar strainii trebuie intotdeauna sa aiba mare grija sa nu ameninte aceasta notiune atunci cand discuta cu un australian, indiferent de mediul sau de provenienta. Acest egalitarism porneste de la ideea existentei unei societati fara clase, in care toata lumea este tratata egal indiferent de starea materiala, educatie sau mediul din care provine. Pornind de la premisa corectitudinii, conversatia va decurge mai usor, insa va fi presarata cu capcane. In multe tari, accentul si educatia spun multe despre o persoana. Nu si in Australia! Harta politica a devenit si ea neclara. Partidul politic cu viata cea mai lunga este Partidul Laburist Australian (ALP) care a luat nastere din miscarea sindicala. In mod traditional, ALP si partizanii sai se pronunta in favoarea muncitorilor, a bunastarii sociale si a unui tratament realmente corect fata de cei defavorizati. Pana la inceputul anilor ’70 a fost extrem de izolationist si antiasiatic. Multi partizani laburisti sunt profesionisti din clasa de mijloc, aflati in ascensiune, care locuiesc in cele mai prestigioase suburbii ale oraselor importante. Ei isi impart partidul politic cu parinti unici si muncitori zilieri. Desi structura fundamentala a societatii australiene este complexa, ea pare simpla: exista anumite subiecte sigure sau periculoase. Toate sporturile sunt in general sigure si majoritatea australienilor raspund bine la o analogie sportiva. Le place sa-si faca autocritica, insa suporta greu sa fie criticati de altii. Acest lucru iti ingreuneaza foarte mult situatia, ca nou-venit, pentru ca deseori te vei trezi in mijlocul unei discutii aprinse in care Australia si australienii sunt pusi la zid, insa daca aprobi cu prea mare entuziasm sau chiar cu moderatie, risti sa fii catalogat drept vaicaret. Acest lucru ar putea face ca propria ta tara sa fie comparata negativ cu Australia. Daca iti mentii pozitia, ti se va spune in diferite moduri sa te intorci de unde ai venit. Insa australienilor nu le plac si nu au incredere nici in cei care ii lauda in mod constant sau cu prea mult entuziasm. Ei se tem sa nu fie umiliti sau deceptionati. Prea multe laude determina cresterea pretentiilor si il supun pe marele invingator unei presiuni insuportabile, iar australienii urasc sa se faca presiuni asupra lor. Cand echipa australiana de crichet a castigat ravnitul trofeu Ashes de la vesnica ei rivala, echipa Angliei, prima reactie a capitanului echipei fata de felicitarile primite nu a fost una de bucurie, ci aproape una de regret. Acum, toata lumea va astepta de la noi sa jucam la fel de bine data viitoare. In intreaga echipa domneste tensiunea, s-a plans el unui reporter australian dezamagit. Aceasta forma chinuita de modestie este in mare masura respectata de majoritatea australienilor, iar daca nu este remarcata de cei incununati de succes, ei vor cadea repede victimele sindromului macului inalt. O varianta a acestuia este urmatoarea: orice australian care repurteaza succese va fi doborat printr-o serie de metode grosolane. Acest lucru fie ii umileste total si ii face sa regrete succesele repurtate, fie ii determina sa isi faca bagajele si sa se indrepte spre acele colturi ale lumii unde le este permis sa se bucure pe fata de succesele obtinute. De asemenea, nu va luati niciodata prea in serios propria persoana sau simbolurile nationale, pentru ca altminteri va asteapta aceeasi soarta. Pentru australieni este o mare mandrie faptul ca premierul lor este adesea huiduit in public si ca destul de putini australieni nu stiu cuvintele imnului national. Poate ca cea mai puternica trasatura a personalitatii australiene, o constituie cinismul lor monumental. Australienii manifesta un cinism urias fata de cei aflati la putere sau cei prea avuti, si ii respecta pe cei neinsemnati, pe luptatori, mai degraba decat pe invingatori. Daca veti tine minte acest lucru si nu va veti lauda exagerat sau nu veti manifesta prea putina atentie fata de gazdele voastre australiene, atunci va asteapta succesul, prietenia si va veti simti cum nu se poate mai bine in Australia.

Australienii in emisfera lor

Cea mai mare insula din lume este totodata si cel mai mic continent. Pozitia geografica si conditiile climaterice au un rol important in modelarea caracterului national. Australia este cel mai plat si mai uscat dintre continente cand calatoresti pe aceste meleaguri esti impresionat de suprafata plana coplesitoare, parjolita, care-ti amorteste mintea. Preferinta pentru activitatile in aer liber, omniprezenta cultura a plajei, moda pielii bronzate au determinat aparitia unei probleme de sanatate nationale (cancerul de piele) care a luat proportii ingrijoratoare. Caldura provoaca in multe zone o tendinta spre apatie si tergiversare, exprimata printr-o atitudine generala de laisser faire nu-ti face griji sau o sa fie bine pana la urma. Partea intunecata a existentei australiene nu trebuie ignorata ei consuma mai mult alcool si calmante pe cap de locuitor decat orice alta tara vorbitoare de limba engleza. Politica lor rasiala a fost in mare parte un esec, prin urmare aborigenii se afla intr-o situatie critica. Cu toate acestea, australienii raman niste oameni foarte optimisti. Putini se compara cu ei la capitolul prietenie, iar si mai putini, in ceea ce priveste generozitatea spontana. O jumatate de milion de neo-zeelandezi beneficiaza de ajutorul social australian, insa acestia nu le poarta pica. Australienii ii considera pe neo-zeelandezi niste persoane istete, cateodata scartari, mai britanici decat ei insisi insa avand multe in comun cu australienii in ceea ce priveste cresterea oilor, agricultura si activitatile in aer liber (navigatie, crichet, rugbi). Exista intre cele doua natii un simt al solidaritatii, in special in privinta testelor nucleare pe care le fac francezii in Pacific. Dezavantajele izolarii geografice a Australiei sunt acum atenuate datorita cresterii exponentiale a potentialului telecomunicatiilor. Cei care locuiesc in Perth, odinioara cel mai izolat oras din lume (situat la 1 500 de mile de Adelaide si la 3 000 de mile de Singapore), pot stabili acum legaturi verbale, auditive si vizuale cu orice partener de afaceri, in cateva secunde. Aceasta tehnologie va continua sa se imbunatateasca, determinand companiile multinationale sa cantareasca propunerea de a-si stabili cartierul general din zona Asia-Pacific in locuri necostisitoare ca Perth, Darwin si Adelaide, in schimbul celor aglomerate din Tokyo, Hong Kong, Manila sau Singapore. Peste 100 de mari companii isi conduc in prezent afacerile regionale din afara Australiei. O data cu aderarea Marii Britanii la Comunitatea Europeana, Australia si-a pierdut accesul automat la pietele traditionale si a fost obligata sa accepte realitatea ca se afla in vecinatatea Asiei. Imigrantii asiatici, care nu au legaturi sentimentale cu institutiile britanice, au accentuat aceasta constatare. Elevii australieni invata acum japoneza ca prima lor limba straina si nu franceza. Faptul ca japonezii nu se dau in vant dupa carnea de miel sau de oaie ar putea periclita viitorul celor 60 de milioane de oi de pe cel mai mic continent!

Neo-zeelandezii
Neo-zeelandezii sunt mai conservatori, mai placizi si mai rezervati decat australienii. Ei aduc mai mult cu britanicii, nu numai in ceea ce priveste maniera lor calma de a fi, ci si dupa componenta rasiala. Ei considera ca australienii sunt cosmopoliti si pe undeva se lasa condusi de emotii. Primii colonisti care au infiintat, in anii 1840, colonia Noua Zeelanda erau cu totii vorbitori de engleza predominant populatie din clasa de mijloc si muncitori proveniti in special din zonele rurale ale Angliei si Scotiei. Erau literati si, cel putin in perioada de inceput a colonizarii, la mijlocul secolului al XIX-lea, o mare parte din conceptia lor despre educatie si din lecturile lor provenea din Anglia. Deoarece imigrantii straini ai Noii Zeelande au fost intotdeauna mici minoritati, engleza vorbita in Noua Zeelanda nu a fost niciodata deformata (sau inviorata) de valurile de nou-veniti, vorbitori de alte limbi decat engleza, similare celor care au pus la incercare engleza din SUA. Graiul neo-zeelandez, desi afectat intr-o oarecare masura de schimbul lingvistic cu engleza australiana, a pastrat o mare parte a vocabularului rural vechi din dialectele britanice si ramane, cu exceptia eliminarii unor vocale frontale (pin pentru pen = stilou si fush pentru fish = peste), in mod cert engleza din sud. Insulele din Noua Zeelanda sunt asemanatoare ca marime cu Insulele Britanice si nu difera foarte mult din punct de vedere al climei. Neo-zeelandezii tind sa se identifice mai puternic cu stramosii lor insulari si ii considera atat pe australieni, cat si pe americani o rasa diferita, continentala. Australienii-tip au gura mare, sunt tupeisti si aroganti si ii intrerup deseori pe ceilalti in tandem, lucru care nu este deloc agreat in Noua Zeelanda. Neo-zeelandezii se considera mai calmi, in mod sigur mai cultivati si le trateaza pe femei cu mult mai multa delicatete. Australienii ii considera adesea pe neo-zeelandezi victorieni, invechiti, verii lor mai saraci, insa Noua Zeelanda produce manageri eficienti, inovatori care se descurca bine in Australia, fiind mai indrazneti decat omologii lor australieni. Abaterea de la reguli merge mult mai departe in Noua Zeelanda decat in Australia, unde afacerile sunt privite adesea ca niste magazine inchise. Australienii se axeaza mai mult pe preturi, iar neo-zeelandezii pe calitatea produselor. Neo-zeelandezii emigreaza in numar mare in Australia, din cauza lipsei de lucru din tara lor. In Australia (numita adesea Insula de Vest) le plac vastele regiuni slab populate si caldura iernii, orasele cosmopolite si ocaziile comerciale, societatea fara clase si atitudinea prietenoasa, binevoitoare, a oamenilor. Australienii sunt foarte solidari cu neo-zeelandezii, mai ales in momente de restriste; totusi, atunci cand aceasta legatura se desface, cei din urma considera ca nu ei se fac vinovati de aceasta. Numerosi neo-zeelandezi viziteaza Europa si Batrana tara, o data sau de doua ori in viata, in schimb se orienteaza tot mai mult spre Pacific si isi petrec majoritatea vacantelor in Australia sau in insule. Au relatii bune cu insularii din Pacific (din Tonga, Fiji, Insula Cook) si considera ca politica lor maori este destul de reusita. Multi maori nu impartasesc aceasta opinie, simtind ca in trecut au fost exploatati fara scrupule si ca rascumpararea de acum a vinii este departe de a rezolva ceea ce se impune din punct de vedere moral. Maorii considera ca neo-zeelandezii sunt musafiri in tara lor. Un aspect cultural interesant il constituie faptul ca albii au tendinta sa se comporte ca maorii cand se distreaza, de pilda in anumite ocazii sportive sau cand canta si danseaza. Majoritatea albilor au cunostinte de limba maori (fara a fi in stare s-o vorbeasca) si la ceremonii canta cantece maori sau executa ritualul haka plini de entuziasm. Aceasta simbioza fermecatoare nu este prezenta intre australieni si aborigeni.

Sud-africanii
In momentul scrierii acestei carti, sistemul de guvernare din Africa de Sud se afla in tranzitie. Apartheidul a fost inlaturat, sa speram pentru totdeauna. Noua Africa de Sud apare in centrul atentiei mondiale ca una dintre cele mai multiculturale natii din intreaga lume. Nu este un conglomerat de imigranti, ca SUA sau Australia, ci o societate in care mai multe comunitati si rase britanici, afrikanderi, malaiezieni, indieni, zulu, xhosa si alte triburi de negri se pastreaza ca forte distincte si integrante, pecetluind o noua uniune care aspira sa ofere lideri unui continent deprimat, care pare sa se destrame. Africa de Sud detine forta multiculturala a unei Elvetii sau a unui Singapore. Bogata experienta britanica, franceza si olandeza, maiestria si aspiratiile inflacarate ale negrilor, sarguinta si tenacitatea indienilor si a malaiezienilor reprezinta ingredientele pentru un viitor dinamic, inspirat si unic. Cu toate acestea, insasi varietatea coloristica a culturilor acestei tari ridica o seama de probleme. Cu exceptia divergentelor dintre triburile negre, istoria razboiului intre colonistii britanici si cei buri este prea recenta pentru a nu fi lasat nici o urma de resentiment intre cele doua comunitati. Fiecare grup a mostenit anumite trasaturi de la stramosii sai. Sud-africanii vorbitori de engleza au o fire oarecum rezervata, se mandresc cu patrimoniul lor cultural si pun mare pret pe bunele maniere, pe vorbirea eleganta, expresiva si pe evitarea conflictelor inutile. In aceasta privinta, ei se deosebesc foarte mult de afrikanderi (buri), care, asemenea stramosilor lor olandezi, sunt directi (adesea lipsiti de tact) si au tendinta americanilor de a spune lucrurilor pe nume. Desi britanicii si afrikanderii difera total in ceea ce priveste stilul de comunicare, se distinge un stil de viata al albilor sud-africani. Pragmatismul este esential, dar sud-africanii se revolta puternic daca li se spune ca ar fi insensibili fata de situatia disperata a celor mai putin norocosi. Cei care viziteaza Africa de Sud nu pot sa nu remarce ospitalitatea deosebita si amabilitatea grijulie a albilor care traiesc aici. Coruptii aflati la putere si anii de opresiune si nedreptate rasiala nu pot fi iertati, insa in aceasta tara constiinta culorii este mult mai putin evidenta decat in multe alte parti ale lumii. Sud-africanii sunt crescuti intr-o societate multiculturala este o stare naturala. In afaceri, sud-africanii albi sunt intreprinzatori si hotarati. La intalniri ei se prezinta bine pregatiti si de obicei au cativa asi in maneca. Cunosc numeroase culturi si obiceiuri africane si accepta faptul ca mita si favorurile fac parte din viata lor, daca vor sa obtina ceva. Totusi, dovedesc flexibilitate in asemenea probleme si nu aplica acelasi rationament cand trateaza cu occidentalii. In timpul discutiilor, ei stau adesea deoparte ca sa asculte si sa invete, insa nu se dau in laturi de la a prelua controlul si a domina o intalnire, atunci cand se iveste ocazia. In pofida distantei latitudinale, ei se axeaza mai mult spre Europa decat spre Orient sau Occident. Africa, continentul pe care spera sa-l conduca, are stranse legaturi cu Anglia si Franta. Se vehiculeaza predictii sumbre cu privire la deteriorarea societatii sud-africane, dupa cum s-a intamplat cu alte state africane. Albii sud-africani admit ca tara lor poate supravietui numai daca negrii vor avea un rol integrant in dezvoltarea Noii Africi de Sud. Rezerva de abilitati manageriale este ingrijorator de saraca: educatia negrilor este pe primul plan, insa va dura ani de zile. Totusi, contributia potentiala a populatiei negre si de culoare este chiar mai mare decat aceea a celor 6 milioane de albi educati, talentati, bine organizati si relativ instariti. Indienii, care insumeaza aproximativ 1 milion de persoane, sunt concentrati in Natal si sunt foarte harnici, apartinand aproape in intregime clasei de mijloc (comercianti, specialisti, oameni de afaceri etc.). Populatia de culoare (aproximativ 3,5 milioane) se afla in mare parte in promontoriul de vest si de nord si provine dintr-un amestec de albi, negri, malaiezi si bosimani. Cat priveste ocupatia, acestia sunt in general fermieri in zonele rurale, insa in regiunile urbane sunt fie muncitori din clasa de mijloc sau cu inalta calificare, fie mestesugari. 60% din populatia de culoare vorbeste limba afrikaans. Atat grupurile de culoare, cat si cele de indieni sunt conservatoare; marea lor majoritate a votat cu Partidul National la alegerile din 1994. Negrii sud-africani detin intr-adevar cheia viitorului natiunii. Ei au multe calitati, dintre care cele mai importante sunt rabdarea, toleranta si un minunat simt al umorului. Desi nu sunt la fel de educati ca albii, comparativ cu restul Africii sunt foarte bine educati. Castiga mai bine decat alti africani si pe 50% din teritoriul deja urbanizat se dezvolta rapid o clasa de mijloc substantiala. Accesul lor la posturile guvernamentale si contactul international pe care il presupune acest lucru vor reprezenta in scurt timp un plus pentru experienta si rafinamentul lor. Nelson Mandela reprezinta un exemplu stralucit de politician sud-african. PIB-ul Africii de Sud este deja de patru ori suma PIB-urilor a zece alte tari din sudul Africii. Aparitia unei Africi de Sud dinamice, stabile, prospere va fi un triumf nu numai pentru poporul sau, ci si pentru multiculturalismul viabil in sine, deschizand un drum pe care-l vor urma numeroase tari in secolul al XXI-lea.