Finlanda

A fost odata ca niciodata, demult de tot, un tinut indepartat, aproape de Cercul Polar un amestec racoros si mohorat de paduri si lacuri unde ursii, lupii, elanii si rasii hoinareau in voie si unde sarbatorile de Craciun erau intotdeauna albe. Un trib ciudat, venit de departe, si-a facut aparitia in acest tinut, in care nici un alt popor nu alesese sa traiasca si s-a apucat de treaba, pentru a se instala confortabil aici. Au taiat lemne pentru a-si construi locuinte, au plantat culturi pe teren deschis si au pescuit in lacuri si rauri. Era un popor neobisnuit, cu o fire independenta, devotat muncii asidue si totusi cu aspiratii modeste si vigilent in pastrarea unei bune reputatii.
Oamenii aveau obiceiuri decente, erau intr-o buna forma fizica si le placea viata in aer liber. Vorbeau foarte putin, pentru ca limbutia si in special laudarosenia erau tabu. Solitudinea era cea mai sigura si le placeau spatiile vaste oferite de noul pamant. Ca si alte popoare, aveau vecini invidiosi si a trebuit sa poarte multe batalii ca sa-si apere teritoriul. Nu au castigat intotdeauna si au fost subjugati perioade indelungate. In ciuda suferintelor si umilintelor, nu s-au dat batuti si, in cele din urma, au reusit sa aiba un tinut sigur, traind fericiti acolo si in ziua de azi. S-ar putea sa vi se para ca toate acestea suna ca un basm, insa vorbim de o tara moderna, care exista in realitate. Aceasta natiune, fidela vechilor valori din basm, s-a luptat pentru ca un (stat) gigant modern de 200 de milioane de oameni sa pastreze ceea ce astazi numim democratie. Tribul cinstit continua sa isi plateasca toate datoriile, sa isi protejeze mediul si sa repurteze victorii in lupta cu infractionalitatea, nedreptatea si saracia. Poporul tacut solutioneaza probleme moderne, cum ar fi tratamentul minoritatilor sale, stramutarea refugiatilor (400 000 de karelieni) si lupta impotriva poluarii, fara a face mare caz. Tribul nu este inca foarte cunoscut in tinuturile din sud si este de notorietate faptul ca nu le sta in fire sa se umfle in pene. Limba lor, altaica, nu este de calibrul celor mai multe limbi ale lumii, iar sfiala lor elementara si faptul ca nu agreeaza exhibitionismul ingroasa cortina de separatie datorata complexitatii culturale, retragerii voluntare si izolarii geografice. Ei nutresc sentimentul ca sunt separati de alte popoare. Totusi, acest trib este prietenos, vrea sa fie iubit si este nerabdator sa ni se alature. Oamenii sai sunt energici, in general inventivi si au multe de oferit celorlalti. Timiditatea nationala nemaipomenita a finlandezilor demonstreaza ca acestia sunt constienti de faptul ca sunt un popor foarte special, totusi ramane la latitudinea celor din afara sa aprecieze si sa decida cat de speciali sunt. Anumite particularitati finlandeze, cum ar fi dispretul fata de vorbarie sau o dorinta launtrica arzatoare de a scapa de datorii, li se par firesti finlandezilor, insa destul de neobisnuite celor care studiaza cultura comparata.

O natiune de eroi

Caracterul finlandezilor ramane si el un mister pentru cei din exterior. Avem de-a face cu un exemplu remarcabil de natiune eroica, care detine un palmares fara pata in domeniul afacerilor interne si internationale. A enumera calitatile finlandezilor nu este un lucru dificil. Dupa o lunga si probabil istovitoare migratie, finlandezii s-au stabilit pe tarmurile baltice acum vreo 20003000 de ani. O prima dovada a curajului lor o constituie faptul ca s-a dovedit a fi singurul popor capabil sa creeze o societate reusita pe un teritoriu situat in intregime la o latitudine peste 60 N. (Islanda a reusit si ea acest lucru la o scara mai mica, insa majoritatea islandezilor au fost obligati sa mearga acolo, dupa cum ne arata istoria lor patata de sange.) Timp de sute de ani, finlandezii au fost supusi dominatiei straine, insa nici Suedia, pe atunci o forta, si nici Rusia monolitica nu au reusit sa elimine obiceiurile, limba sau cultura finlandeza, iar in referintele istorice ale ambelor mari puteri sunt mentionate in mod constant curajul, siguranta si sarguinta finlandezilor. Cand s-a ivit ocazia de a-si castiga independenta, finlandezii au profitat de ea, rapid si eficient. Au recunoscut momentul lor istoric si au avut mare noroc cu conducerea de atunci. Varsarea de sange a fost minima, iar represaliile putine. Pe cat de repede posibil finlandezii au inceput sa puna temelia unui stat modern, bazat pe egalitate si libertati. Fervoarea nationalista a atins cote ridicate, iar sovinismul arogant a lipsit in mod vizibil din istoria finlandezilor. Tratamentul lor fata de minoritatile de limba suedeza (in prezent 6%) a fost cat se poate de corect. Suedeza a ramas, alaturi de finlandeza, limba nationala, iar suedezii din Finlanda (care se simt finlandezi, nu suedezi) au propriile partide politice, ziare si se bucura de drepturi egale. Timp de 20 de ani (1919-1939), progresele Finlandei au fost constante, uneori spectaculoase. Au urmat multe victorii in domeniul atletismului in special la Olimpiada din 1936 femeilor li s-a dat dreptul la vot si adevarata democratie a inflorit. Sibelius, Kajanus, Saarinen, Jarnefelt, Gallen-Kallela si Alvar Aalto au asigurat reprezentarea tarii la cele mai inalte cote artistice; gestionarea inteligenta a padurilor finlandeze si a altor resurse a condus la cresterea rapida a nivelului de trai. Cel de-Al Doilea Razboi Mondial a constituit un soc puternic si o piedica serioasa pentru tanara natiune, insa chiar si infrangerea s-a transformat intr-o victorie. Ea si-a pastrat independenta, iar Finlanda a avut de castigat prin hotararea sa de a lupta pana la capat pentru lucrurile in care credea. Dupa razboi, saga a continuat. Reusita Finlandei de a stramuta 400 000 de refugiati din Karelia in decurs de cateva luni a ramas in mare parte neremarcata de lumea intreaga. Tara zvantata in bataie a trecut imediat la platirea nedreptelor reparatii de razboi catre Uniunea Sovietica achitate integral la data stabilita. Anii 1950 si 1960 au fost dificili din punct de vedere economic, Finlanda incepand ca ruda saraca a familiei nordice. Sarguinta nationala a triumfat in final: mai intai, Finlanda a surclasat Suedia la capitolul investitii transfrontaliere, iar incepand din 1978, timp de un deceniu, s-a aflat in plin avant. La inceputul anilor 80, o societate fara pata, ferita de infractionalitate si cu un grad de saracie scazut, a intrat in randul celor mai prospere 10 tari din lume. Si asta fara a distruge mediul inconjurator.

Pesimism si paradox

Periodic, cuprinsi de accese de pesimism si auto-subapreciere, finlandezii isi tin ascunse realizarile nationale. Strainii sunt mai destepti decat noi, spun ei. Noi suntem simpli, naivi si usor de pacalit. Nu suntem in stare sa invatam limbi straine (un mit), suntem neciopliti si neindemanatici. Britanicilor si francezilor nu le venea sa creada ca un popor care a trecut peste atatea greutati poate cadea prada unui complex de inferioritate! Exista o serie intreaga de asemenea contradictii. Finlandezii sunt niste oameni afectuosi, insa le place singuratatea. Sunt muncitori si inteligenti, dar isi manifesta fatis disperarea cand e vorba sa iasa la liman dintr-o recesiune. Iubesc libertatea, insa isi ingradesc propria libertate inchizand devreme magazinele, restrictionand accesul la bauturile alcoolice, interzicand baile dupa ora 22 si fixandu-si niste impozite ucigatoare. Adora atletismul si fitness-ul, dar sunt deprinsi cu o alimentatie care determina cea mai mare incidenta de afectiuni cardiace din Europa Occidentala. Admira calmul si judecata la rece, insa beau peste masura. Sunt nerabdatori sa coopereze la nivel international, insa pretind ca nu pot invata limbi straine. Vor sa comunice, dar se complac in a fi introvertiti. Sunt o companie placuta, insa le place sa mediteze singuri pe malul unui lac. Sunt toleranti, dar in secret dispretuiesc persoanele melodramatice sau exagerat de emotive in aparenta. Sunt inainte de toate independenti, insa adesea ezita sa spuna ce gandesc intr-un mediu international. Sunt cu adevarat democratici, insa adesea lasa “tirania majoritatii” sa conduca. Sunt extrem de individualisti, insa le e teama de “ce-ar putea spune vecinii”. Au o conceptie de viata occidentala, dar, asemeni orientalilor, “nu se pot face de ras”. Sunt descurcareti, insa adesea se descriu ca fiind ghinionisti. Sunt capabili sa actioneze singuri, insa in mod frecvent se refugiaza intr-o colaborare secreta cu un grup. Isi doresc sa fie pe placul celor din jur, dar nu isi folosesc farmecul. Isi iubesc tara, insa rareori o vorbesc de bine. Finlandezii, probabil din pricina conditiilor istorice si geografice de exceptie au un nivel mai ridicat al propriei constiinte nationale decat majoritatea popoarelor. In aceasta privinta se aseamana cu japonezii, chinezii si francezii, insa finlandezii sunt mai putin sovini. Sunt deosebit de constienti de caracterul special al propriei lor culturi si sunt foarte interesati de aceasta. Ii preocupa totodata relativismul cultural, adica ceea ce ii diferentiaza de altii. Ei discuta acest subiect pe indelete si au tendinta de a-si crea complexe care nu corespund intotdeauna realitatii. Problema “diferentei finlandeze” avea odinioara implicatii fundamentale in arta, literatura si in afirmarea independentei politice. Astazi isi face simtita prezenta in dezvoltarea si conducerea afacerilor internationale.

Calitatile finlandezilor

Care sunt calitatile general acceptate ale managerilor finlandezi si in ce masura ii avantajeaza sau ii dezavantajeaza aceste caracteristici? Initial, imaginea omului de afaceri finlandez reiese din Suomi-kuva (imaginea finlandeza) generala, perpetuata chiar de finlandezi si acceptata ca atare de strainii care nu stiu mare lucru despre Finlanda. In Suomi-kuva finlandezul veritabil este blond, cu ochi albastri, lent, cinstit, demn de incredere si usor de pacalit de altii. Este tipul omului puternic, tacut, provenind de la tara, care prospera intr-un mediu constand din paduri, lacuri, zapada, pescuit la copca si discutii lapidare cu vecinii care locuiesc la o distanta de minimum 5 kilometri. Printre alte indeletniciri se numara alergarile, schiul si (din cand in cand) consumul de tarie. Traiesc intr-o democratie cu o constitutie scrisa, sunt deosebit de independenti, prieteni adevarati, buni soldati, dusmani de temut. Nu au pic de talent la limbile straine si nu se simt in largul lor in preajma strainilor, insa le ofera cafele tari si ii duc la sauna. Sunt luterani, muncesc din greu cand sunt platiti bine si isi achita intotdeauna datoriile. Imaginea managerului finlandez nu poate fi desprinsa total de acest mit (care are samburele sau de adevar). Strainii se asteapta ca oamenii de afaceri finlandezi sa se poarte ca niste finlandezi. Prin urmare, mitul trebuie extins, spre a deveni credibil. Directorii finlandezi nu au vrut sa invete limbi straine, dar si-au impus sa faca acest lucru. Ei prefera sa taca, insa din cand in cand mai spun cate ceva si atunci vorbesc intr-adevar serios (ar putea fi chiar definitiv). Isi platesc datoriile, insa obtin creditul de 90 de zile. Incheie contracte cu Orientul Mijlociu si cu tarile din sud, insa isi feresc spatele si isi iau masuri de precautie. Trateaza cu Occidentul, dar si cu popoarele din Europa de Est, printre care si cu rusii, pe care ii inteleg mai bine decat toti europenii. Ei stiu ca Finlanda nu poate concura cu tarile mai mari, insa adulmeca acele ramuri industriale disponibile in care gandirea originala a finlandezilor poate sa obtina puncte. Managerii finlandezi insista asupra tehnologiilor de varf, asupra fabricilor si birourilor moderne si asupra instruirii temeinice a tuturor angajatilor. Profiturile sunt reinvestite imediat in birouri aratoase, centre de pregatire, echipamente sportive si in orice altceva care ar putea determina o crestere a productivitatii.

Punctele forte ale finlandezilor

Clima rece da nastere inevitabil unor popoare calme, robuste, rezistente, cu o capacitate neobisnuita de a se descurca prin mijloace proprii si inzestrate cu instinctul supravietuirii. Supravietuitorul de la Polul Nord trebuie sa aiba tarie de caracter, indrazneala, independenta si inventivitate. In termeni manageriali, aceste calitati se traduc prin tenacitate, curaj, personalitate si gandire originala. Spre deosebire de vecinii lor scandinavi, finlandezii provin din est, desi nu sunt slavi. Unicitatea limbii lor si mentalitatea lor de avanpost incurajeaza conceptia de viata independenta si gandirea laterala, care nu numai ca sporesc valoarea literaturii, a muzicii si a artelor frumoase, dar se si reflecta in ingeniozitatea proiectelor industriale si in analiza patrunzatoare din diverse ramuri tehnologice. Nu este intamplator faptul ca Finlanda s-a remarcat, in ultimul timp, prin numeroase inovatii in industria sticlei, textila, a mobilei, a constructiei de nave si a tehnologiei electronice. Managerii finlandezi care isi deschid o filiala in strainatate nu vin cu pasul greu al germanilor sau cu logica ampla si impasibila a francezilor. Pot fi considerati cam plictisitori sau chiar naivi, dar sunt adaptabili, gata sa invete si sa faca o serie de compromisuri. Lipsa unei puternice culturi nationale a afacerilor le da posibilitatea sa ia imediat in calcul aderarea la “cluburile” de comert, iar experienta reusita a Finlandei in cadrul EFTA va fi cu siguranta urmata de o asociere fructuoasa cu Uniunea Europeana. Ca o punte intre est si vest, Finlanda ar putea deveni un membru-cheie al UE, in special daca tarile est-europene, precum Ungaria, Polonia si Uniunea Sovietica, vor reusi sa adere si ele. Istoria afacerilor finlandeze este scurta, insa abunda intr-o succesiune de barbati care au reusit prin propriile eforturi, oameni cu trasaturi ferme, care au creat companiile de renume din societatea actuala. Astfel de barbati se intalnesc mai rar pe masura ce afacerile pe baza de consens devin tot mai la moda, insa traditia lor continua sa existe in respectul finlandezilor pentru liderul puternic care se avanta inainte. Majoritatea managerilor finlandezi iau decizii fara a se consulta in permanenta cu sediul central, iar aceasta agilitate si mobilitate manageriala este considerata un avantaj in genul celui detinut de David, atunci cand trateaza cu corporatii straine de proportiile lui Goliat. Finlandezii respecta si chiar se ingrijesc de drepturile concurentilor cu sanse slabe de castig, prin urmare e vai si amar de seful finlandez care incearca sa-si intimideze sau sa-si constranga pe nedrept subordonatii! Aceasta familiaritate a climatului din interiorul unei corporatii faciliteaza schimbul de idei si cultivarea respectului reciproc in companiile finlandeze. Totodata, aversiunea fata de birocratia impusa de straini a facut ca afacerile finlandeze sa fie privite ca o meritocratie si cu siguranta ca nivelul ridicat de pregatire al directorilor finlandezi le confera acestora un avantaj asupra multor omologi straini. Din Suedia si, trebuie spus, de la alte tari occidentale, finlandezii si-au insusit luteranismul, etica protestanta a muncii, un simt dezvoltat al dreptatii sociale, respectul pentru educatie si stabilitate sociala (inclusiv crearea unui statut solid pentru femei). Solidaritatea acestui mediu, alaturi de absenta tipic scandinava a violentei pe timp de pace au inlesnit dezvoltarea industriei finlandeze in secolul al XX-lea, culminand cu avantul din perioada 19801988 si avand drept rezultat nivelul ridicat de trai de care beneficiaza astazi finlandezii.

Punctele slabe ale finlandezilor

Conditiile istorice si geografice au lasat si ele mostenire finlandezilor unele puncte slabe la capitolul aptitudini pentru afaceri si comert. In primul rand, ei au fost pana de curand o societate rurala, agricola si au o istorie comerciala tanara. Suedezii s-au integrat in circuitul international in 1870, iar Finlanda abia in 1970. Managerii finlandezi sunt inca la prima generatie in domeniul managementului international, prin urmare mai fac greseli din care altii au invatat deja. Dominatia Suediei si a Rusiei au dus la convingerea finlandeza generala ca ei sunt oarecum in urma si in ciuda succesului incontestabil din ultimul deceniu nu au scapat complet de pierderea ocazionala a increderii in sine. Uneori se observa o atitudine inversa (“la naiba cu strainii – finlandezii sunt cei mai buni”) care ii impiedica, la randul ei, sa paseasca in arena internationala. Exista niste puncte slabe evidente in domeniul comunicarii finlandezii vorbesc putin, adesea intarzie cu raspunsul la corespondenta si evita sa dea lamuriri altora din cauza timiditatii lor sau a sentimentului ca le lipseste priceperea. Conflictele care au avut loc intre industria finlandeza si mass-media finlandeza in anii ’70 si ’80 au determinat multe cercuri de afaceri sa evite contactul cu presa scrisa si cu televiziunea. Acest refuz de a comunica s-a extins si asupra mass-media straine (din pacate, caci in unele tari, de pilda, SUA sau Marea Britanie, mass-media poate fi de mare folos in domeniul relatiilor cu publicul). Managerii finlandezi, cu reputatia lor de jucatori onesti, ar fi in general mult mai bine primiti de catre presa straina. Europa se poate descurca fara industria finlandeza, insa invers nu se poate. Strategia “niselor” adoptata de companiile finlandeze s-a dovedit a fi o optiune valoroasa pentru o tara restrictionata drastic de dimensiunile reduse ale pietei interne. In viitor, industria finlandeza nu-si va putea permite sa neglijeze nici una dintre pietele viabile din strainatate si se impune de urgenta sa inceapa tratativele comerciale cu europenii, americanii, arabii, japonezii si cu alte tari estice. Acest lucru inseamna totodata sa inceapa sa discute, ceea ce pentru finlandezi reprezinta, prin traditie, o dificultate. In Finlanda, tacerea nu echivaleaza cu un esec al comunicarii, ci constituie o parte integranta a interactiunii sociale. In lumea anglo-saxona, tarile latine si in Orientul Mijlociu, vorbirea are o functie diferita. In Anglia, binecunoscutul obicei de a discuta despre vreme cu vecinii sau chiar cu strainii demonstreaza nu numai preocuparea britanicilor pentru climatul lor schimbator, ci si dorinta lor de a arata altor oameni solidaritate si prietenie. Aceasta conversatie sociabila este mai evidenta in SUA, Canada si Australia, unde vorbirea este un instrument vital pentru cunoasterea oamenilor si stabilirea de relatii imediate. Conceptia lor cu privire la insusirea limbii izoleaza tari ca Finlanda si Japonia in expunerile internationale. In ambele tari auzi aceleasi soapte (“strainii vorbesc prea repede in comparatie cu ei, noi suntem lenti nu putem invata alte limbi pronuntia noastra e groaznica asta pentru ca limba noastra este atat de dificila strainii au mai multa experienta decat noi sunt mai destepti si adesea ne insala ei nu vorbesc serios nu ne putem baza pe ei noi suntem cei mai loiali”). Dupa ce am trait multi ani si intr-o tara si in cealalta, pot spune ca am un mare respect si simpatie pentru discretia si sinceritatea evidenta a finlandezilor si a japonezilor. Insa realitatea este ca Pekka Virtanen si Ichiro Tanaka vor trebui sa se arunce in disputa verbala. Japonia si-a creat deja fabrici si birouri pretutindeni in lume si se lupta in prezent cu problemele culturale si de comunicare pe care le presupune lucrul alaturi de cetatenii straini sau in fruntea lor. Si Finlanda, e adevarat, la scara mai mica, e pe cale sa ajunga in aceeasi situatie.

Raportul vorbire-gandire sub forma de aisberg

Dupa cum se stie, cea mai mare parte a unui aisberg se afla sub apa. Tot astfel, notiunea de raport intre vorbire si gandire poate fi reprezentata sub forma unui aisberg. In cazul aisbergurilor britanic si german, “sectiunea din gandire” dezvaluita prin exprimare are valori aproximativ egale. Aisbergul francez are mai multa gheata la vedere, ceea ce inseamna ca la francezi o pondere mai mare o are vorbirea. Aisbergul sud-american se face “auzit” intr-o proportie mult mai mare. Aisbergul finlandez denota o fire mai interiorizata, semn ca gandurile sunt dezvaluite intr-o mica masura. Japonezii iti spun chiar mai putin.

Socul cultural

Auzim adesea de “socul cultural”, suportat de multe persoane atunci cand trec de la o cultura la alta. Finlandezii care nimeresc la Cairo sau la Neapole vor avea un soc cultural in varianta proprie. Socul cultural este generat de lipsa de indicii sau semne specifice unei culturi care sa iti spuna cum sa te comporti in societatea respectiva. Una dintre problemele cu care se confrunta strainii care ajung in Finlanda o constituie faptul ca timiditatea si tacerea afisata de finlandezi ofera putine indicii culturale. Acest lucru ii determina pe straini sa-si urmeze propria cale, iar cand finlandezii nu reactioneaza deschis, nou-venitii incep sa-si puna problema rolului sau a identitatii lor. Pentru a exemplifica, un englez simte intotdeauna ca este o persoana tacuta, serioasa atunci cand se afla in Franta, Spania si Italia. Este englezul tipic rezervat, care asculta bolboroseala latinilor. In Finlanda, devine dintr-o data vorbaret. Cum ar trebui sa procedeze? Sa-si pastreze volubilitatea nefireasca si sa se poarte ca un napolitan sau sa-i imite pe finlandezi si sa priveasca tacut cum apune Soarele peste lacul Nasijarvi? Daca un european din nord se intreaba cum il percep finlandezii, va inchipuiti cum se simt italienii si spaniolii care vorbesc intr-una si gesticuleaza. “Ma simt in permanenta ca un actor pe scena”, spunea un director italian “si trebuie sa joc rolul principal cinci acte la rand, in fiecare seara”.

Rolul de conducere

In domeniul afacerilor, acest lucru le creeaza in mod cert probleme managerilor straini care trebuie sa decida ce rol sau stil de conducere ar trebui sa adopte in mijlocul colegilor finlandezi. In Finlanda e destul loc pentru managerii straini, care vin cu idei originale si vad lucrurile din unghiuri noi. Si totusi, ar trebui sa adopte un stil indraznet sau sa stea retrasi? Ar trebui oare francezii, cu marea lor putere a imaginatiei, sa incerce sa-i “bombardeze” si sa-i inspire pe finlandezi cu exuberanta si entuziasmul lor sau vor fi intotdeauna considerati teatrali si exagerat de emotionali si avand idei nebunesti? Ar trebui oare germanii, cu ideile lor ferme de ordine si Grndlichkeit sa incerce sa introduca sisteme solide si un mai mare respect sau vor fi doar considerati teutoni, duri, inflexibili sau chiar demodati sau depasiti? Ar trebui oare suedezii sa puna accentul pe abilitatile manageriale rafinate in cadrul unui consiliu muncitoresc sau abordarea finlandeza mai individualista a ocolit deja metodele suedeze? Din nou trebuie sa tinem seama de faptul ca finlandezii sunt perceputi diferit de diverse popoare. Italienilor li se par rigizi, spaniolilor extrem de supusi legilor. Japonezii ultrapoliticosi ii considera pe finlandezi cam nepoliticosi (fara a-i cunoaste). Danezilor li se pare ca beau prea mult (inclusiv femeile!), iar suedezii ii considera cam periculosi. Britanicii, cu simtul lor istoric, ii considera, prin comparatie cu ei, ca David fata de Goliat, insa altminteri destul de obisnuiti, desi cam tacuti.

Binele, raul si uratul

Date fiind aceste puncte de vedere atat de diferite, viata managerilor straini in Finlanda este probabil asa cum si-o face fiecare. Daca sunt in cautarea binelui, raului si uratului, le vor gasi probabil pe toate trei. S-ar putea spune ca la capitolul rele intra asa-numitul comportament de iarna, cu buzele stranse, care-i face pe finlandezi sa mearga grabiti pe strada fara a scoate un cuvant (la o temperatura de 20 C) si sa ia o dusca de Koskenkorva pentru a-si “topi” iritabilitatea. Pentru unii, Finlanda este o tara a martirilor, care-si fac singuri viata grea intr-un colt si asa destul de inospitalier al Europei, careia nu doresc sa i se alature. In 1952, nu se vindea alcool fara mancare, daca locuiai la bloc nu puteai sa mai faci baie dupa ora 22, nu aveai voie sa intri intr-un restaurant select daca nu purtai o tinuta protocolara, iar magazinele inchideau cu aproximativ 10 minute inainte ca programul tau sa-ti permita sa ajungi acolo. Multe dintre aceste lucruri s-au schimbat, insa mai exista ingrijorarea fata de preturi si taxe care sunt atat de mari, ca-ti taie respiratia. De ce trebuie finlandezii sa-si construiasca niste case de o asemenea calitate, incat nu-ti poti permite sa platesti chiria? In Finlanda, nivelul de trai este atat de ridicat, incat majoritatea oamenilor nu si-l pot permite. Insa apoi vine partea buna a lucrurilor. Practicile conducerii finlandeze sunt sanatoase. Managerii finlandezi, asemenea ofiterilor armatei finlandeze, de obicei, conduc de pe front si in general gasesc cea mai buna solutie de compromis intre autoritarism si stilul consultativ. Desi gheata se sparge incet, managerii straini vor afla ca un climat de afaceri neprotocolar le ofera libertate de actiune. Ei nu vor fi stanjeniti de prea multe manuale, sisteme sau cai ierarhice. Finlandezii pleaca devreme de la serviciu, dar incep lucrul devreme si la ora la care majoritatea britanicilor merg sa serveasca masa de pranz, finlandezii au incheiat deja o frumoasa zi de lucru. Angajatii finlandezi sunt cinstiti, demni de incredere, punctuali si in general loiali, iar perseverenta lor (sisu) este binecunoscuta. Birocratia este cat se poate de redusa.

Cum sa te intelegi cu finlandezii

Cel mai bun punct de plecare este sa ai clar in minte faptul ca finlandezii sunt niste persoane formidabile. Incetineala, reticenta si comportamentul aparent retrograd de care vorbesc suedezii, germanii si francezii, printre altii, nu sunt altceva decat o poleiala inselatoare care ascunde un individ foarte modern. Cu cat intri mai mult in contact cu finlandezii, cu atat iti dai seama ca ei sunt, de fapt, niste perfectionisti. Politicosi, ei iti respecta inteligenta si siguranta de sine, insa in realitate te pun in umbra. Punerea in umbra este discreta, dar eficienta. Modestii tai parteneri finlandezi, care iti lauda atat de mult calitatile, se dovedesc a fi niste tehnocrati cu o inalta calificare si foarte inzestrati. Birourile, masina si hainele lor s-ar putea sa fie de o calitate mai buna decat ale voastre, iar casele aproape sigur sunt. Ei au cele mai ridicate standarde in ceea ce priveste curatenia, cinstea, sarguinta, calitatea produselor, seriozitatea, igiena, siguranta si educatia. In Finlanda, apa de la robinet este potabila, doctorii stiu sa te vindece daca esti bolnav, autobuzele, trenurile si avioanele pleaca la timp, nu exista uragane. Ziarele sunt tiparite pe hartie de buna calitate, iar cerneala nu ti se ia pe maini; moneda nationala se poate devaloriza uneori, insa bancnotele sunt placute la atingere. Laptele si cafeaua finlandeze sunt cele mai bune din lume. Mancarea este sanatoasa, societatea este solida. Germanii, olandezii, elvetienii si alte popoare se lauda si ele ca sunt solide, insa in acceptiunea finlandezilor solid inseamna indesat si lipsit de gratie, caracteristici care iti creeaza intotdeauna sentimentul ca stii unde te afli cand esti in compania lor. Finlandezii cauta soliditatea si la ceilalti. Faceti referiri la realizarile voastre culturale, insa intotdeauna pe un ton modest. Discretia functioneaza de minune la finlandezi. Nu va laudati niciodata. Dupa ce v-ati spus “rolul” nu asteptati vreo reactie. Ei se gandesc la ceea ce ati spus. Ei nu gandesc si vorbesc in acelasi timp. Gustati tacerea putini oameni va ofera acest lux. Considerati tacerea un semn pozitiv, asa ca relaxati-va. Duceti-va la sauna si beti ceva. Cand lucrati cu finlandezii ar trebui sa aveti scopuri clare, sa definiti obiectivele si sa faceti apel la resursele interioare ale indivizilor pentru a indeplini sarcina prin propriile lor forte si a-si asuma intreaga responsabilitate pentru ea. Finlandezilor le place sa-si demonstreze sarguinta indeplinind singuri o sarcina exceleaza in asemenea curse solitare, cum ar fi alergarile pe distante lungi, schiatul si raliurile. Oamenii de afaceri finlandezi vor ca atat responsabilitatea, cat si autoritatea sa le fie bine definite. Nu accepta una fara cealalta. Autodisciplina este luata in serios. Finlandezilor nu le place sa fie supravegheati indeaproape; ei prefera sa se prezinte cu rezultatul final. Trebuie sa-i ascultati cu atentie pe finlandezi, pentru ca atunci cand in sfarsit au ceva de spus, merita efortul. Fiti atenti la gestica lor subtila, pentru ca aceasta e singura lor forma de exteriorizare. Nu va laudati in fata lor, insa daca aveti charisma e in regula. Puteti sa fiti amuzant in orice ocazie, puteti vorbi despre valorile culturale ale altora, insa nu-i laudati prea mult pe suedezi. Ziarele finlandeze sunt printre cele mai bune si mai obiective din intreaga lume, prin urmare ei sunt probabil mai bine informati asupra oricarei probleme decat voi. Manifestati un viu interes fata de cultura finlandeza veti avea oricum satisfactii. Lamuriti-i ca sunteti la curent cu faptul ca Finlanda si produsele finlandeze au o tehnologie avansata. Daca va aflati intr-o functie de conducere, retineti ca finlandezii tin foarte mult la respectul de sine si la armonia interioara, mai degraba decat la munca in echipa. Agreeaza ideea centrelor de profit si a responsabilitatii. Uneori vor lua foarte greu o decizie, insa, o data luata, e putin probabil ca veti mai reusi sa-i faceti sa si-o schimbe. In sfarsit, retineti ca umorul lor este foarte sec (aceasta calitate este la randul ei prilej de incantare). S-a intamplat ca marele compozitor finlandez Jean Sibelius, care obisnuia sa mearga din cand in cand la un chef de vreo trei sau patru zile impreuna cu alti intelectuali, sa fie cautat la telefon de sotia sa, care era de o rabdare ingereasca. Ea l-a rugat sa pronosticheze data cand s-ar putea intoarce acasa. “Draga mea, eu sunt compozitor. Treaba mea este sa compun muzica, nu sa fac pronosticuri”, a venit raspunsul.