Daca exista o singura Anglie si o sigura Franta, Spanii sunt mai multe.
Si pentru romani au existat mai multe Spanii, iar multiplele sale
fatete sunt inca evidente in regiunile sale bine delimitate.
Castilienii sunt majoritari si continua sa domine, insa ati face bine
sa va informati cu privire la originea spaniolilor inainte de a face
afaceri cu ei. Galitienii sunt practici si melancolici, avand unele
radacini comune cu nordicii. Incapatanarea aragoneza isi gaseste un
ecou in perseverenta finlandeza (sisu). Bascii au un talent pentru
activitatile industriale si comerciale si, impreuna cu finlandezii,
ungurii si cu estonii au o obarsie diferita de cea a indo-europenilor.
Catalanii au, ca si nordicii, cultul eficientei, fiind orientati mai degraba catre Franta decat catre Spania. Pe de alta parte, au putine in comun cu alte doua regiuni: Asturia, unde oamenii sunt extrem de aroganti si Andaluzia, unde toti sunt oratori, iar orarele nu sunt respectate. Cam atat despre regiuni. Sa aruncam o privire mai atenta asupra Castiliei si asupra oamenilor sai. Castilienii sunt in esenta latini si, vreme de multe secole, au fost aparatorii mostenirii romane, pastrandu-i monumentele literare si lingvistice, precum si traditiile legate de cuceriri si de imperiu. Caracteristicile latine, evidente in Castilia, sunt debitul verbal excesiv si elocventa (cuvantul castilian hablar a vorbi vine din latinescul fabulare, care inseamna a inventa, a inflori si a gusta din placerea conversatiei). Confruntati cu un asemenea debit verbal si cu poza de eterni romantici, atat de draga spaniolilor, nordicii nu se vor simti prea confortabil. Mandri de istoria si de puritatea obarsiei lor, castilienii sunt in sufletul lor niste luptatori, niste mistici, niste individualisti nerealisti care au atins momentul lor de gratie pe timpul conchistadorilor, dar care nu au fost in stare sa-si organizeze propriul imperiu. Britanicii si americanii pot admira individualismul castilian, o trasatura pe care o au in comun insa, in Spania, individualismul a dus la revolta fata de autoritati si fata de sistem si chiar la dispretul fata de guvern. In partea de sud a tarii, climatul torid accentueaza apatia si inertia, cand e vorba de aplicarea legilor si regulamentelor. In Spania, saracia este considerata la fel de nobila ca si bunastarea. Cersetorii sunt bine tratati, cei saraci si nevoiasi se bucura de respect, iar aristocratia innascuta se observa si la cei mai umili. Demnitatea personala trebuie pastrata chiar si atunci cand toate celelalte sunt pierdute. Timpul, banii si chiar prudenta au o importanta secundara. Daca nordicilor pragmatici le vine greu sa inghita asa ceva, vor fi si mai uimiti de fatalismul castilian. De ce sa ne preocupe atat soarta noastra?, spune castilianul tot ce se intampla acum s-a intamplat si inainte si cu siguranta se va repeta. Desi plini de energie debordanta cand ii cuprinde febra actiunii sau in momentele lor de profund vizionarism, spaniolii nu se prea dau in vant dupa rutina si sarcini banale precum consolidarea si coordonarea. Si maine mai e o zi si daca ne e dat sa reusim, nimeni nu poate schimba acest lucru. Germanii, care au prea putin timp pentru fatalism, se considera stapanii propriului lor destin si nu agreeaza aceasta atitudine. Am putea insista afirmand ca faptele sunt lucruri care cer efort, dar spaniolii sustin ca lucrurile nu sunt ce par a fi. Este vorba de o dubla realitate, cea a detaliului imediat si cea a intregului poetic. Cea de-a doua este mai importanta pentru castilieni, deoarece ofera o credinta sau o viziune de viata. Oamenii trebuie sa-si dea seama de inutilitatea ambitiilor materiale. Analizand aceste concepte si credo-uri ale spaniolilor, ne este destul de clar ca spaniolii si nordicii au perceptii total diferite asupra realitatii. Dialogul dintre cele doua popoare nu va fi niciodata un lucru usor. Un orator grandilocvent, perifrastic si totodata un romantic convins se adreseaza unui ascultator pasiv si unui pragmatic taciturn. Va exista probabil o bariera de limbaj. Totusi, in lumea afacerilor, dialogul trebuie sa aiba loc. Exista unele legaturi intre cultura spaniola si cea nordica. Castilia este un taram sterp, cu variatii extreme de frig si caldura. Asprimea climatului si a peisajului i-a facut pe castilieni sa se deprinda cu austeritatea un fenomen care nordicilor nu le este necunoscut , iar vremurile de restriste pe care multe tari le-au trait au incurajat cumpatarea. Desi Spania este un pamant deopotriva al bogatilor si al saracilor, britanicii, scandinavii sau americanii egalitaristi pot ghici in protectia aratata de spanioli celor defavorizati o varianta a democratiei proprie acestei tari. Cei care vor sa faca afaceri cu spaniolii trebuie sa accepte mai intai ca acestia nu ne vor purta niciodata ca nordicii si ca scara lor de valori este destul de departe de epoca moderna. Asemenea altora, ei cumpara, vand si sunt prietenosi insa te privesc intr-o maniera desueta, parand mai interesati de persoana ta decat de oferta. Odata am fost translatorul a trei comercianti germani care-si prezentau noul produs consiliului de conducere al unei companii din Madrid. Germanii i-au facut o prezentare atragatoare, care a durat 30 de minute, cu diapozitive, grafice, diagrame si imagini video. Cei cinci manageri spanioli, acolo de fata, abia daca au urmarit prezentarea. Ei ii priveau, in schimb, pe comercianti. Erau acestia acel gen de oameni cu care isi doreau sa faca afaceri? Erau pe placul lor? Erau cu adevarat umani? Toti germanii au niste prezentari perfecte, la ce bun sa le mai urmaresti? Dupa incheierea intrevederii, germanii, cu rasuflarea taiata, asteptau raspunsul. Spaniolii i-au invitat la masa, care a durat pana la ora 16. Apoi, toti s-au retras sa-si faca siesta. Trebuie sa depui mari eforturi pentru a fi pe placul spaniolilor. Daca reusesti acest lucru, afacerea vine de la sine. Trebuie sa le dovedesti ca ai o inima si ca nu iei totul in serios. Nordicii au o inima mare, insa adesea si-o ascund cu multa pricepere. Cand vorbesti cu spaniolii trebuie sa ai un licar in ochi. La ei, distanta confortabila este mai mica decat la majoritatea europenilor, ei agreand atat contactul fizic, cat si pe cel vizual. Sunt mai robusti decat francezii, italienii sau portughezii practic sunt cei mai duri dintre latini. Macho este un cuvant spaniol, iar masculinitatea, o caracteristica fundamentala a oamenilor de afaceri nordici, le prinde bine cand se afla in compania spaniolilor. Si femeile de afaceri nordice se inteleg bine cu barbatii spanioli, deoarece relativa lor agresivitate le avantajeaza. Spaniolii sunt foarte omenosi. Cand porti o conversatie cu ei este bine sa renunti la unele tendinte de indiferenta, sa uiti de presiunea timpului, sa accepti ca in tara ta se mai fac potlogarii, sa le marturisesti catorva, mai apropiati, pacatele si faradelegile, sa le pui cateva intrebari mai personale, sa bei cu ei pana la 3 dimineata si, in general, sa te relaxezi. Cand te destinzi in compania spaniolilor, nu care cumva sa uiti ca acestia sunt sensibili si se ataca usor. Poti sa razi de francezi si de germani cat poftesti, poti chiar sa critici anumite obiceiuri spaniole, cum ar fi siestele sau coridele, insa in nici un caz sa nu spui ceva care poate fi interpretat drept un atentat la onoarea sau demnitatea lor personala. Pentru multi spanioli, pundonor (onoarea) este cel mai important cuvant. Pot fi saraci, dar nobili. Poate au fost inchisi, insa sunt cinstiti. Poate nu sunt punctuali, dar loiali. Poate iti datoreaza bani, insa iti vor plati negresit atunci cand vor putea. Chiar daca au dat gres nu pot fi umiliti. Ca si japonezii sau chinezii, nu au voie sa se faca de ras. Respectul fata de demnitatea spaniolilor, atentia acordata calitatilor lor personale si umane, respectul aratat conditiei, personalitatii si sufletului lor reprezinta cheia pentru cooperare, alianta si afectiune. Va vor raspunde pe de-a intregul; daca ii ceri unui castilian loialitate, iti va fi cel mai bun prieten. Va cumpara produsele companiei tale si iti va trimite felicitari de Craciun timp de 25 de ani. E in stare sa minta si uneori chiar sa moara pentru tine. E un om de onoare.
Catalanii au, ca si nordicii, cultul eficientei, fiind orientati mai degraba catre Franta decat catre Spania. Pe de alta parte, au putine in comun cu alte doua regiuni: Asturia, unde oamenii sunt extrem de aroganti si Andaluzia, unde toti sunt oratori, iar orarele nu sunt respectate. Cam atat despre regiuni. Sa aruncam o privire mai atenta asupra Castiliei si asupra oamenilor sai. Castilienii sunt in esenta latini si, vreme de multe secole, au fost aparatorii mostenirii romane, pastrandu-i monumentele literare si lingvistice, precum si traditiile legate de cuceriri si de imperiu. Caracteristicile latine, evidente in Castilia, sunt debitul verbal excesiv si elocventa (cuvantul castilian hablar a vorbi vine din latinescul fabulare, care inseamna a inventa, a inflori si a gusta din placerea conversatiei). Confruntati cu un asemenea debit verbal si cu poza de eterni romantici, atat de draga spaniolilor, nordicii nu se vor simti prea confortabil. Mandri de istoria si de puritatea obarsiei lor, castilienii sunt in sufletul lor niste luptatori, niste mistici, niste individualisti nerealisti care au atins momentul lor de gratie pe timpul conchistadorilor, dar care nu au fost in stare sa-si organizeze propriul imperiu. Britanicii si americanii pot admira individualismul castilian, o trasatura pe care o au in comun insa, in Spania, individualismul a dus la revolta fata de autoritati si fata de sistem si chiar la dispretul fata de guvern. In partea de sud a tarii, climatul torid accentueaza apatia si inertia, cand e vorba de aplicarea legilor si regulamentelor. In Spania, saracia este considerata la fel de nobila ca si bunastarea. Cersetorii sunt bine tratati, cei saraci si nevoiasi se bucura de respect, iar aristocratia innascuta se observa si la cei mai umili. Demnitatea personala trebuie pastrata chiar si atunci cand toate celelalte sunt pierdute. Timpul, banii si chiar prudenta au o importanta secundara. Daca nordicilor pragmatici le vine greu sa inghita asa ceva, vor fi si mai uimiti de fatalismul castilian. De ce sa ne preocupe atat soarta noastra?, spune castilianul tot ce se intampla acum s-a intamplat si inainte si cu siguranta se va repeta. Desi plini de energie debordanta cand ii cuprinde febra actiunii sau in momentele lor de profund vizionarism, spaniolii nu se prea dau in vant dupa rutina si sarcini banale precum consolidarea si coordonarea. Si maine mai e o zi si daca ne e dat sa reusim, nimeni nu poate schimba acest lucru. Germanii, care au prea putin timp pentru fatalism, se considera stapanii propriului lor destin si nu agreeaza aceasta atitudine. Am putea insista afirmand ca faptele sunt lucruri care cer efort, dar spaniolii sustin ca lucrurile nu sunt ce par a fi. Este vorba de o dubla realitate, cea a detaliului imediat si cea a intregului poetic. Cea de-a doua este mai importanta pentru castilieni, deoarece ofera o credinta sau o viziune de viata. Oamenii trebuie sa-si dea seama de inutilitatea ambitiilor materiale. Analizand aceste concepte si credo-uri ale spaniolilor, ne este destul de clar ca spaniolii si nordicii au perceptii total diferite asupra realitatii. Dialogul dintre cele doua popoare nu va fi niciodata un lucru usor. Un orator grandilocvent, perifrastic si totodata un romantic convins se adreseaza unui ascultator pasiv si unui pragmatic taciturn. Va exista probabil o bariera de limbaj. Totusi, in lumea afacerilor, dialogul trebuie sa aiba loc. Exista unele legaturi intre cultura spaniola si cea nordica. Castilia este un taram sterp, cu variatii extreme de frig si caldura. Asprimea climatului si a peisajului i-a facut pe castilieni sa se deprinda cu austeritatea un fenomen care nordicilor nu le este necunoscut , iar vremurile de restriste pe care multe tari le-au trait au incurajat cumpatarea. Desi Spania este un pamant deopotriva al bogatilor si al saracilor, britanicii, scandinavii sau americanii egalitaristi pot ghici in protectia aratata de spanioli celor defavorizati o varianta a democratiei proprie acestei tari. Cei care vor sa faca afaceri cu spaniolii trebuie sa accepte mai intai ca acestia nu ne vor purta niciodata ca nordicii si ca scara lor de valori este destul de departe de epoca moderna. Asemenea altora, ei cumpara, vand si sunt prietenosi insa te privesc intr-o maniera desueta, parand mai interesati de persoana ta decat de oferta. Odata am fost translatorul a trei comercianti germani care-si prezentau noul produs consiliului de conducere al unei companii din Madrid. Germanii i-au facut o prezentare atragatoare, care a durat 30 de minute, cu diapozitive, grafice, diagrame si imagini video. Cei cinci manageri spanioli, acolo de fata, abia daca au urmarit prezentarea. Ei ii priveau, in schimb, pe comercianti. Erau acestia acel gen de oameni cu care isi doreau sa faca afaceri? Erau pe placul lor? Erau cu adevarat umani? Toti germanii au niste prezentari perfecte, la ce bun sa le mai urmaresti? Dupa incheierea intrevederii, germanii, cu rasuflarea taiata, asteptau raspunsul. Spaniolii i-au invitat la masa, care a durat pana la ora 16. Apoi, toti s-au retras sa-si faca siesta. Trebuie sa depui mari eforturi pentru a fi pe placul spaniolilor. Daca reusesti acest lucru, afacerea vine de la sine. Trebuie sa le dovedesti ca ai o inima si ca nu iei totul in serios. Nordicii au o inima mare, insa adesea si-o ascund cu multa pricepere. Cand vorbesti cu spaniolii trebuie sa ai un licar in ochi. La ei, distanta confortabila este mai mica decat la majoritatea europenilor, ei agreand atat contactul fizic, cat si pe cel vizual. Sunt mai robusti decat francezii, italienii sau portughezii practic sunt cei mai duri dintre latini. Macho este un cuvant spaniol, iar masculinitatea, o caracteristica fundamentala a oamenilor de afaceri nordici, le prinde bine cand se afla in compania spaniolilor. Si femeile de afaceri nordice se inteleg bine cu barbatii spanioli, deoarece relativa lor agresivitate le avantajeaza. Spaniolii sunt foarte omenosi. Cand porti o conversatie cu ei este bine sa renunti la unele tendinte de indiferenta, sa uiti de presiunea timpului, sa accepti ca in tara ta se mai fac potlogarii, sa le marturisesti catorva, mai apropiati, pacatele si faradelegile, sa le pui cateva intrebari mai personale, sa bei cu ei pana la 3 dimineata si, in general, sa te relaxezi. Cand te destinzi in compania spaniolilor, nu care cumva sa uiti ca acestia sunt sensibili si se ataca usor. Poti sa razi de francezi si de germani cat poftesti, poti chiar sa critici anumite obiceiuri spaniole, cum ar fi siestele sau coridele, insa in nici un caz sa nu spui ceva care poate fi interpretat drept un atentat la onoarea sau demnitatea lor personala. Pentru multi spanioli, pundonor (onoarea) este cel mai important cuvant. Pot fi saraci, dar nobili. Poate au fost inchisi, insa sunt cinstiti. Poate nu sunt punctuali, dar loiali. Poate iti datoreaza bani, insa iti vor plati negresit atunci cand vor putea. Chiar daca au dat gres nu pot fi umiliti. Ca si japonezii sau chinezii, nu au voie sa se faca de ras. Respectul fata de demnitatea spaniolilor, atentia acordata calitatilor lor personale si umane, respectul aratat conditiei, personalitatii si sufletului lor reprezinta cheia pentru cooperare, alianta si afectiune. Va vor raspunde pe de-a intregul; daca ii ceri unui castilian loialitate, iti va fi cel mai bun prieten. Va cumpara produsele companiei tale si iti va trimite felicitari de Craciun timp de 25 de ani. E in stare sa minta si uneori chiar sa moara pentru tine. E un om de onoare.
Posts
No comments:
Post a Comment