China si Hong Kong

                                                            China                     HongKong

China nu este numai cea mai populata tara din lume, ci se poate lauda ca fiind si cea mai veche civilizatie de pe planeta: o societate bazata pe agricultura, care a luat nastere de-a lungul Fluviului Galben (Huanghe) cu 5000 de ani in urma. In decursul acestei lungi perioade practic un record al istoriei omenirii China, in fond o tara izolata, despartita de alte popoare printr-un ocean vast la est, jungle la sud, lanturi semete de munti la vest si stepe inghetate la nord, nu a fost niciodata in relatii amicale, durabile cu vreo tara indepartata.

Timp de doua milenii, Imperiul Chinez a reprezentat propriul sau univers, asimiland Coreea, Vietnam si alte tari vecine si cerand altora tribut, printre care si Japoniei.

Cultura sa neintrerupta s-a raspandit de-a lungul secolelor pe tot cuprinsul Asiei de Est, unde influenta sa este evidenta in muzica, dans, pictura, religie, filosofie, arhitectura, teatru, structura si gestionarea societatii si, mai presus de toate, in limba si literatura. Occidentalii care considera China, o tara apartinand Lumii a Treia, relativ inapoiata din punct de vedere al tehnologiei nesofisticate, infrastructurii razlete, igienei ingrozitoare, poluarii scapate de sub control, politicii invechite si comunicarii neadecvate, cad in capcana de a judeca gresit, de a subestima si a nu intelege forta si impactul pe care poporul chinez il are asupra vecinilor sai si, altfel spus, asupra lumii in general.

China se considera Chung-Kuo adica Regatul din Mijloc, centrul Universului si locul in care se pastreaza cel mai vechi stil de viata din lume. Un oaspete apartinand dinastiei Tang (epoca de aur a Chinei) isi va vedea mostenirea intacta pe strazile si campiile Chinei de azi. Chinezii, care numara un miliard de oameni, nu isi vad stirbita autoritatea morala exercitata cu atata putere timp de mii de ani, iar sentimentul superioritatii lor culturale este mai puternic chiar decat al japonezilor, pe care i-au civilizat. In ochii chinezilor strainii sunt inferiori, corupti, decadenti, neloiali si inconsecventi, adesea hegemonisti, barbari, in esenta “diavoli”. Odata ce esti pe deplin constient de parerea pe care o au chinezii despre tine, iti va fi mai usor sa tratezi cu ei. Ei nu pot fi acuzati de superficialitate in formularea acestei ipoteze. In timpul Razboaielor Opiului, intre anii 18391860, Anglia le-a varat pe gat chinezilor opiul bengalez, a anexat Hong Kong-ul si a revendicat enclave in mai multe porturi chineze, inclusiv in Shanghai. Franta, Germania si Rusia au urmat curand exemplul britanicilor, in timp ce japonezii, imitandu-i pe occidentali, au zdrobit China in razboiul din 18941895 si au anexat Taiwanul. Aceasta s-a dovedit a fi numai inceputul unei invazii generale a continentului, urmate de razboiul civil de dupa retragerea japonezilor si a culminat cu victoria fortelor lui Mao in 1949. “Diavolii” straini au fost nevoiti sa-si abandoneze ghetourile profitabile din Shanghai si din alte orase, lasand numai Hong Kong-ul in maini straine. Se intelege de la sine ca aceasta xenofobie ar putea fi o reactie fireasca la evenimentele amintite mai sus.

Daca chinezii detin, in realitate, o superioritate culturala asupra restului popoarelor, este o alta problema. Ei considera ca da. Numeroasele si maretele realizari si talente spirituale si artistice ale civilizatiei chineze nu sunt inegalabile in alte parti ale lumii. Desi scurta ocupatie europeana a celor doua Americi ar putea sa le descalifice dintr-o competitie serioasa, gandirea clara si valorile spirituale ale grecilor antici trebuie sa le introduca in cursa; talentele organizatorice si complexitatea cuceririi Imperiului Roman sunt comparabile cu cele ale chinezilor; mai presus de toate, Renasterea italiana a scos la iveala niste giganti artistici care s-ar putea considera ca au egalat (sau chiar au intrecut) capodoperele estetice chineze, indiferent ca e vorba de muzica, pictura, opera, dans sau arhitectura. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Tiziano, Rafael, Verdi, Rossini si Dante sunt greu de invins. Chinezii nu neaga acest lucru. Ei sunt capabili sa-si exprime admiratia fata de creatiile artistice europene, in felul lor, la fel cum apreciaza si eficienta sistemului politic si progresul tehnologic american, britanic si francez. Ei se simt superiori in domeniul valorilor spirituale si morale. In masura in care majoritatea popoarelor considera ca normele lor sunt cele corecte si ca numai comportamentul lor este cu adevarat exemplar acest lucru nu este surprinzator in sine. Cu toate acestea, chinezii, asemenea rusilor si musulmanilor, combina simtul dreptatii morale cu critica acerba la adresa societatilor occidentale. Ei considera ca marile natiuni europene, foste glorii imperiale Anglia, Franta, Spania si Portugalia se afla in declin, decadere, dezintegrare spirituala. Ei sunt de parere ca, de pilda, cultura americana a inceput sa decada inainte de a atinge apogeul. Japonezii, care pe vremuri studiau cu seriozitate filosofiile si preceptele chineze, au cedat in fata materialismului si societatii de consum. Rusia nu a fost niciodata admirata. Care sunt aceste valori chineze superioare? Chinezii nu se lasa pana nu ti le spun. Iata care sunt acestea, in acceptiunea lor: modestia toleranta, pietatea filiala, amabilitatea, chibzuinta, rabdarea, respectul pentru cei varstnici, sinceritatea, loialitatea, relatiile familiale stranse, traditia, calitatea de a fi demni de incredere, stoicismul, tenacitatea, sacrificiul de sine, bunatatea, moderatia, patriotismul, ascetismul, sarguinta, armonia fata de toti, opozitia fata de coruptie, invatatura, respectul fata de ierarhie, generozitatea, adaptabilitatea, constiinciozitatea, simtul datoriei, mandria (sa nu se faca de ras), nepretentiosi, prieteniile, recunostinta pentru favoruri, impartialitatea, puritatea, blandetea, intelepciunea Un occidental, care cu greu razbeste in aceasta lista de valori autoatribuite, s-ar putea intreba unde le este modestia si impartialitatea, insa, in general, chinezii isi vad de vietile lor, mai ales la nivel individual, demonstrand multe din aceste caracteristici. Indiferent care este parerea lor despre noi, nu putem sa nu ne dam seama ca ei sunt muncitori, constiinciosi, rabdatori, nepretentiosi si cumpatati. In general par sa se afle in armonie unii cu altii (buni coechipieri), iar fata de noi sunt, de obicei, amabili si docili. Pentru a intelege de ce chinezul isi vede de treburile lui intr-un mod bine organizat, respectuos, ar trebui sa analizam cateva dintre principiile de baza ale conceptiilor si filosofiilor lor. Cea mai importanta influenta o are confucianismul. In conceptia confucianista, stabilitatea societatii chineze se bazeaza pe relatiile inegale intre oameni. Aceasta idee este aproape diametral opusa principiilor celor britanice, americane si scandinave, insa in China nu este pusa la indoiala. Chinezii considera ca nerespectarea acestor relatii duce la dezordine, infractiuni si lipsa responsabilitatii fata de societate in numerose tari occidentale, unde numai relatia sot-sotie (in prezent amenintata de divorturi frecvente) este in general respectata, cu exceptia respectului ocazional acordat unui conducator ici si colo. Relatiile inegale nu implica numai avantaje nelimitate pentru superiori.

Desi autoritatea lor nu trebuie contestata, tot astfel si indatoririle lor sunt obligatorii. Ei trebuie sa-i protejeze si sa manifeste bunatate fata de cei care le arata supunere si loialitate.

Invataturile confucianiste de baza pot fi rezumate astfel:

Respectarea relatiilor inegale. Familia reprezinta prototipul intregii organizari sociale.

Suntem membrii unui grup, nu indivizi.

Trebuie sa te comporti moral fata de ceilalti.

Fiecare trebuie sa-si pastreze reputatia intacta.

Educatia si efortul sustinut trebuie pretuite.

Trebuie sa ai masura in toate.

Pastreaza-ti calmul, evita extremele.

Fereste-te de indulgenta.

Confucianismul are o influenta puternica in viata de zi cu zi si in cultura afacerilor din China, Japonia, Coreea, Taiwan, Singapore, Hong Kong si, intr-o mai mica masura, asupra altor tari din Asia de Est. Occidentalii care doresc sa trateze cu acesti asiatici trebuie sa tina cont de acest lucru si sa se adapteze in consecinta.

Chinezii mai sunt influentati si de alti factori, care nu au un rol important in gandirea occidentala. Acestia sunt, printre altii:

-Taoismul insistenta asupra unui stil de viata sanatos, asupra vegetarianismului corespunzator si generozitatii spiritului. Budismul atingerea armoniei prin meditatie.

-Venerarea stramosilor figurile din trecut influenteaza puternic actiunile prezente.

-Feng shui - superstitia legata de “vant si apa”, care afecteaza deciziile privind construirea cladirilor si dispunerea mobilei, oglinzilor si usilor.

-Fitoterapia si acupunctura sunt frecvent utilizate si se bucura de incredere. Anii animali fiecarui individ ii sunt atribuite calitatile unui animal.

Ceea ce le-ar putea parea europenilor niste superstitii invechite reprezinta pentru chinezi realitatea de astazi. Daca te-ai nascut in anul Calului, ei vor deduce ca esti energic si nu vor incerca sa se puna cu tine. Daca esti sobolan, vor avea mare grija cand trateaza cu tine, pentru ca esti istet, curajos si abil. S-ar putea sa te considere ghinionist pentru ca biroul tau are doua usi in linie dreapta, insa politetea lor innascuta ii va impiedica sa ti-o spuna.

Amabili, vor fi de acord cu majoritatea propunerilor tale de afaceri, mai ales daca pui in ele multa pasiune. Vor sa evite nota discordanta. Te vor lasa mai degraba sa astepti o jumatate de ora in statia de autobuz decat sa te dezamageasca dandu-ti vestea ca autobuzul plecase chiar inainte de sosirea ta.

In China, colectivismul este foarte puternic. Isi are originea in economiile agrare timpurii si este imbunatatit in scrierile lui Confucius; nu este rodul comunismului, chiar daca regimul comunist l-a considerat util. Un chinez face parte din patru grupuri de baza si in cadrul fiecaruia dintre ele este, intr-o oarecare masura, prizonier – unitatea de lucru (danwei), familia, scoala si comunitatea. Obligatiile sale fata de fiecare grup, de care nu se poate indeparta, nu ii ingaduie practic nici un fel de mobilitate sociala sau geografica. Nici un occidental nu este obisnuit cu atatea constrangeri, prin urmare ii este greu sa inteleaga faptul ca chinezii sunt cu mainile legate cand este vorba sa ia o decizie care necesita modificari neasteptate sau independenta de actiune. Lipsa mobilitatii le creeaza chinezilor probleme suplimentare in ceea ce priveste pierderea reputatiei. Un american care a cazut in dizgratie in New York poate sa o ia de la capat saptamana urmatoare in California. Chinezilor care se fac de ras le va trebui mult curaj sa traiasca in urmatorii 40 de ani in aceeasi comunitate, loc de munca sau mediu academic. Mai rau este ca nu au numai o singura reputatie de pastrat. Diversele lor indatoriri sociale (enuntate de Confucius) ii obliga sa insemne multe pentru multi.

Prin traditie, chinezii au fost inchisi in sistemul familiei “extinse”, in care relatiile dintre copii si parinti, unchi si matusi, veri, nepoti, familia sotului si a sotiei si o multime de relatii indepartate atat in China, cat si in strainatate sunt mult mai stranse decat orice relatii dintre occidentali. Avantajele “interconectarii” unui asemenea sistem sunt evidente, insa interdependenta profunda pe care o implica poate fi o sursa considerabila de stres. Responsabilitatile suplimentare fata de prietenii de scoala, profesori si vecini maresc tensiunea. Cu toate acestea, in regimul comunist, implicarea individului in danwei sau unitatea de lucru era cea care le crea cele mai mari obligatii. Relatia mergea mult mai departe decat platirea salariilor pentru prestarea unor servicii danwei solutioneaza dispute, administreaza dispozitiile guvernamentale, se ocupa de asigurarea de locuinte, asistenta medicala, ingrijire zilnica (a copiilor mici) si gradinite, organizeaza modalitati de petrecere a timpului liber, picnicuri, pune la dispozitie case de vacanta si se ingrijeste de pregatirile pentru inmormantari. Americanii, britanicii si nord-europenii, neobisnuiti cu firmele paternaliste sau “unitatile de lucru” si tinand la drepturile individuale si intimitate, detesta acest gen de amestec colectiv. Totusi, insistenta occidentalilor asupra individualismului cu orice pret se face vinovata, in opinia chinezilor, de problemelor lor infractionale, dependenta de droguri si destramarea familiei.

China nu este singura tara asiatica ce a creat o filosofie alternativa aceea a “drepturilor de grup”, in care familia extinsa este considerata a fi mai importanta decat individul. Potrivit lui Confucius, individul ii datoreaza societatii tot atatea cate ii datoreaza si societatea lui, iar daca aceste indatoriri sunt indeplinite cu constiinciozitate, coeziunea sociala, protejarea reciproca a reputatiei si armonia permanenta care decurg din aceasta vor duce la obtinerea succesului economic. Ajungem astfel la problema drepturilor omului. Practic toate tarile europene considera acest aspect o conditie indispensabila pentru alte domenii de dezvoltare, in timp ce in SUA ele se afla chiar la temelia Constitutiei. Nimic altceva nu le este mai drag americanilor. China, alaturi de alte tari asiatice, are un alt set de prioritati. “Oamenii care mor de foame nu sunt in masura sa-si exercite drepturile”, este argumentul ei. Occidentul poate foarte bine sa argumenteze ca dupa 5000 de ani de civilizatie, China ar fi trebuit sa fie mult mai avansata pe calea bunastarii individuale decat este in prezent. Raspunsul chinezilor este ca dezvoltarea lor tarzie a fost cauzata, in parte, de colonizarea occidentala din secolul al XIX-lea (priviti cum a prosperat Japonia) si ca, avand un miliard de locuitori care vorbesc o multime de dialecte diferite, prosperitatea si coeziunea colectiva constituie obiective mai sigure. Fiecare tara se fereste de problemele din trecut si ia masuri pentru a evita repetarea lor. Rusia, Polonia si Finlanda se tem de invazii, Japonia de umilinte si de bombe nucleare, Coreea si Statele Baltice de ocupatia straina, Mexic de exploatare, Germania de inflatie si de conflagratii, America de crize economice, China de anarhie si de diavolii straini.

Conceptiile fundamentale chineze si consecintele acestora asupra afacerilor

Chinezii nu pot respecta puternicele lor conceptii confucianiste si alte traditii stravechi, fara a le fi afectata cultura de afaceri. Iata cateva consecinte: Distanta impusa de autoritate este mare. 4000 de ani de centralizare au drept rezultat o traditie a supunerii. Inegalitatile sunt cautate si dorite. Indivizii mai slabi ar trebui sa fie dependenti de cei puternici, care sunt obligati sa-i protejeze si sa se ingrijeasca de cariera si de bunastarea acestora. Parintilor, profesorilor, sefilor, trebuie sa le dam ascultare. Cu varsta urci pe scara ierarhica. Exista diferente salariale foarte mari intre cei aflati in varful si cei aflati la baza organizatiei. Seful ideal este autocratul binevoitor. Privilegiile de care se bucura managerii sunt cuvenite si cunoscute. Subordonatii asteapta sa li se spuna ce au de facut. Individualismul este tabu. Relatiile sunt mai importante decat sarcinile. Confruntarile sunt evitate, obiectivele finale fiind armonia si consensul. Cautarea virtutii este mai importanta decat cautarea adevarului. A si B pot avea amandoi dreptate daca si unul si altul sunt virtuosi. Orientarea si obiectivele se stabilesc pe termen lung.

Comportamentul chinezilor la intalniri si negocieri
Chinezii prefera intalnirile formale, desi adopta, de obicei, o tinuta confortabila. Dispunerea la masa tratativelor va respecta ierarhia. Fac schimb de carti de vizita. Celui mai in varsta trebuie sa i se acorde intotdeauna mare atentie si respect, chiar daca participarea sa este minima. Adjunctul sau vicepresedintele este adesea cel care ia deciziile. Deciziile reale se iau in afara intalnirii, care serveste in special la culegerea de informatii. Ritmul va fi lent si monoton. Cadrul temporal este prea lung pentru occidentali, care pot considera tehnicile de incetinire a ritmului drept tertipuri de negociere. Politetea este intotdeauna respectata. Confruntarile si stirbirea reputatiei (de ambele parti) trebuie evitate. Chinezii rareori spun “nu”. Fac doar aluzii la unele dificultati. Predomina spiritul colectiv, nimeni nu spune “eu”, ci “noi”. Intr-o cultura colectivista, se evita asumarea raspunderii pentru deciziile luate. Autoritatea nu este delegata de lideri de sus in jos. Deciziile se iau pe termen lung. In China, negocierile sunt ocazii sociale importante, in cadrul carora se consolideaza relatiile si se stabileste daca cei aflati de partea cealalta a mesei tratativelor sunt partenerii potriviti pe termen lung. Chinezii, care fac afaceri de 4000 de ani, sunt, cu siguranta. Ei va considera competenti in domeniul tehnic, insa lipsiti de experienta in relatiile de afaceri. Negociaza pas cu pas, fara graba. Prefera sa inceapa negocierile printr-o discutie a principiilor generale de interes reciproc. Probabil pentru prima zi este suficient. Nu agreeaza nerabdarea americanilor de a semna un contract. Americanii si numerosi europeni profilati pe afaceri sunt de acord sa efectueze anumite sarcini dupa o perioada de timp convenita. Pentru chinezi, care privesc dincolo de afacere, prioritatea pe termen lung o constituie increderea reciproca. Sunt chibzuiti, prudenti, rabdatori. Va trebui sa va adaptati la rabdarea si taria lor, altminteri veti rata afacerile si ocaziile. Combina flexibilitatea cu fermitatea si se asteapta ca si voi sa aveti ambele calitati. O data ce au stabilit cine, ce, cand si cum este mai bine, te poti bizui pe ei. Cunosc dimensiunea pietei lor si folosesc acest lucru in strategia lor de fixare a pretului.

Eticheta
Chinezii sunt in fond niste oameni foarte primitori, care-si extind cu generozitate ospitalitatea si amabilitatea atat asupra asiaticilor, cat si asupra “barbarilor”. De regula, ei te invita la o cina servita la masa, care dureaza, de obicei, aproximativ doua ore si se incheie cand gazda se ridica de la masa. In aceste ocazii este bine sa gusti din toate delicatesele cu care te imbie gazda, fara a goli insa farfuriile. Protocolul este lejer. Chinezii sorb mancarea si scot tot felul de sunete cand mananca, ba se mai si rasfata cu o tigara in timpul mesei si este bine cunoscut faptul ca scuipa pe jos. Nu ai cum sa te compromiti fata de ei decat daca esti total neindemanatic cu betisoarele, daca mananci cu mana sau insisti sa achiti nota de plata inainte ca gazda ta sa apuce sa faca acest lucru. In ceea ce priveste intalnirile, este necesar adesea sa-ti programezi intalnirile cu oficialii cu o saptamana, doua inainte, iar pe cele cu intreprinzatorii si cunostintele numai cu o zi doua inainte. Ar fi bine sa nu intarzii. Chinezii se prezinta deseori la intalnire cu un sfert de ora mai devreme si sustin ca pot incheia afacerea inainte de ora la care era programata sedinta, pentru ca sa nu-ti rapeasca din timp. Nu trebuie sa mergi cu punctualitatea pana acolo, insa ar fi bine sa nu intarzii. Cand isi iau la revedere, chinezii aduc vorba despre iminenta lor plecare chiar de la inceputul intalnirii, spre deosebire de occidentali care amana acest lucru chiar pana in clipa plecarii. Chinezii prelungesc momentul de bun-ramas pe strada, uneori insotindu-te o parte din drum.

Guanxi si oferirea de daruri
Guanxi inseamna stabilirea unei relatii de dependenta reciproca intre doi oameni. Acest lucru implica daruri si favoruri reciproce. Desi este un obicei fermecator, poate deveni periculos pentru ca persoanei care primeste un cadou scump i se va cere aproape sigur o mare favoare personala in cel mai scurt timp. Acesta poate la fel de bine sa compromita o afacere si sa-i puna in situatii jenante pe cei carora companiile lor le impun limite stricte in ceea ce priveste reducerile de pret, fixarea unor preturi arbitrare etc.

Umilinta
In China, politetea implica si o atitudine exagerat de umila si autodefaimarea. Toti asiaticii veritabili sunt modesti, insa chinezii frizeaza ridicolul. Daca vrei sa te adaptezi, trebuie sa fii un bun ascultator, sa fii respectuos si sa spui adevarul doar pe jumatate in raspunsurile tale, sa nu pomenesti niciodata de calificarile tale impresionante, fie ele academice sau in domeniul afacerilor, iar cand cineva face o poza, sa incerci sa te asezi pe randul din spate.

Secolul al XXI-lea, Republica Populara Chineza si tu
In secolul al XXI-lea, asiaticii sunt sortiti sa fie liderii mondiali ai dezvoltarii industriale, economice si comerciale. China, avand o populatie si o suprafata mamut va fi puterea dominanta din regiune. Si Japonia va juca un rol important, insa populatia Chinei este de 10 ori mai mare decat a Japoniei, iar suprafata de 25 de ori mai mare. Cresterea si dezvoltarea uluitoare a Chinei reprezinta numai o chestiune de timp Occidentul ar face bine sa inceapa de pe acum stabilirea unor relatii serioase si durabile, cand moneda nationala a Chinei este slaba si investitiile sunt ieftine. Profitul rezultat de pe urma investitiei, chiar daca are loc pe termen lung, poate fi ametitor. Se prevede cea mai mare dezvoltare economica din istoria mondiala. Ceea ce s-a intamplat in Japonia in perioada 19541990 se va intampla negresit in China, insa pe o scara neinchipuit mai mare. Previziunile indica faptul ca in China, productia medie pe cap de locuitor va creste de la 350 $, la inceputul anului 1992, la 12 000 $ in 2050. O tara cu un PIB de 10 000 miliarde $ pe an va deveni cea mai mare piata mondiala si, poate, cel mai mare exportator. Intre americani, europeni si alti asiatici va fi o concurenta acerba pentru a-si desface produsele pe aceasta piata. Cum va puteti crea o pozitie si o imagine in ochii chinezilor? Strategia si orientarea trebuie sa fie pe termen lung, altminteri va veti pierde timpul cu initiative relativ lipsite de importanta. Occidentalii trebuie sa retina urmatoarele aspecte: Aveti de-a face cu oameni care pun valorile si principiile inaintea banilor si avantajelor. Chinezii nu se vor abate de la venerarea conceptiilor confucianiste referitoare la ordine, familie si consens. Manifestati un respect fara rezerve fata de acestea. Chinezii considera ca limba lor nu este numai un instrument cultural care a influentat, din punct de vedere istoric, Japonia, Coreea, Indochina si alte regiuni, dar si un depozit pentru transmiterea valorilor culturale. Legatura de necontestat dintre limba si cultura le ofera un motiv serios pentru a extinde circulatia limbii chineze, cel putin la nivel regional. Ati face bine sa aveti in cadrul companiei sau organizatiei voastre una sau doua persoane care sa vorbeasca pe cat posibil fluent limba chineza. Anglia are o lunga experienta legata de China si multe relatii in Asia de Est. Chinezii reactioneaza favorabil si fata de calmul nordicilor, tehnologia germana si priceperea francezilor. Europenii ar trebui sa studieze comportamentul budist si confucianist si sa manifeste intelegere fata de dificultatile chinezilor. Veti avea numai de castigat. Regulile de aur finale fiti deosebit de respectuosi in permanenta, combinati amabilitatea cu fermitatea, manifestati umilinta si respect fata de varsta si rang, nu exagerati cu logica, pregatiti-va intalnirile in detaliu, nu vorbiti cu voce tare si nu-i grabiti, documentati-va in legatura cu istoria chinezilor, pastrati-va intotdeauna calmul si retineti ca rabdarea si alocarea unui timp adecvat de reflectie sunt cheia progresului, oricat de lent vi s-ar parea acesta. 

Hong Kong

Hong Kong a fost obtinut de la China de catre guvernul britanic printr-un contract de inchiriere, incheiat pe o perioada de 99 de ani, care a expirat in 1997. Este al saptelea mare port din lume, iar functia sa istorica era de a servi drept antrepozit comercial intre China si tarile occidentale. De pe aceasta pozitie a cunoscut o dezvoltare incununata de succes pana la cel de-Al Doilea Razboi Mondial, insa cand ONU a pus un embargo, intre 1950 si 1951, asupra comertului cu China si Coreea de Nord, in timpul Razboiului din Coreea, Hong Kong nu a mai putut supravietui numai din comert. Colonia s-a vazut obligata sa treaca de la o economie bazata pe comert la una industriala; a avut loc o dezvoltare rapida a industriei articolelor vestimentare si textile, a electronicii, constructiei de nave, rulmentilor de otel, fabricarii de ciment, extragerii de aluminiu si a unei varietati de articole usoare, de la jucarii si peruci, la flori de plastic. Chiar de la inceput, Hong Kong-ul a avut o ratiune clara de a fi aceea de a face bani. si a reusit, cu siguranta. In lipsa unor resurse naturale semnificative, prosperitatea Hong Kong-ului, ca si in cazul Japoniei, Coreei si a statului Singapore se datoreaza unicei sale averi: oamenii harnici. In cazul de fata, 99% dintre acestia sunt chinezi, dintre care aproximativ jumatate au emigrat din provinciile chineze invecinate, Kwangtung si Fukien. Cealalta jumatate sunt locuitori nativi din Hong Kong. Dialectul chinez care predomina in Hong Kong este cel cantonez, destul de diferit de cel mandarin. Principalele elemente ale populatiei au alta origine decat cea chineza: sunt din Anglia si Commonwealth, SUA, Portugalia si Japonia. Ca si in cazul statului Singapore, combinatia dintre cunostintele comerciale ale occidentalilor si constiinciozitatea orientalilor a avut drept rezultat mai multe decenii de productivitate si prosperitate impresionanta. Avantul aparent nesfarsit a fost inlesnit de o serie de factori. Desi China a jinduit dupa “Poarta Sudica” a sa, colonia a functionat ca un excelent punct de contact cu Occidentul chiar si in cele mai critice perioade ale Razboiului Rece. Comertul dintre Hong Kong si China a inflorit. In 1994, China a exportat bunuri in valoare de 72 miliarde de $. Dintre acestea, 45% au luat drumul sau au trecut prin Hong Kong care, in schimb, i-a trimis Chinei 30% din exporturile sale. Hong Kong-ul este valoros pentru China ca retea comerciala de investitii si transfer tehnologic. Existenta sa ii permite Chinei sa desfasoare o activitate comerciala intensa cu alti doi "Tigri" -  Taiwan si Coreea de Sud, fara a fi nevoita sa-si compromita pozitia politica. Increderea occidentalilor in abilitatea de a continua activitatile comerciale intense din regiune si dupa 1997, se reflecta in valoarea crescuta a proprietatilor imobiliare, in activitatea frenetica de constructie atat in Hong Kong, cat si in Shenzen, precum si in numarul tot mai mare de companii straine care patrund in Hong Kong. Exista peste 500 de companii comerciale americane care fac afaceri cu China din Hong Kong si Kowloon. Hong Kong-ul reprezinta o sumedenie de lucruri care sunt straine de Singapore si invers. Cei doi Tigri detin medalia de aur la harnicie, tenacitate, asumarea riscului si eficienta. Ambele au facut avere combinand cu pricepere punctele forte ale orientalilor si occidentalilor. Ambele au o populatie preponderent chineza, care si-a demonstrat talentul si potentialul infinit, date fiind conditiile propice dezvoltarii. Mai departe, comparatia capata un contrast tot mai izbitor. In Hong Kong exista locuinte scumpe, salarii mari si mobilitatea locului de munca, putina birocratie, inhibitiile lipsesc, iar oamenii traiesc de la o afacere la alta. In Singapore, dimpotriva, exista locuinte ieftine, salarii medii si stabilitatea locului de munca, reguli stricte, eticheta si planificare pe termen lung. Parerile sunt impartite, atat in randul occidentalilor, cat si al orientalilor, referitor la care dintre cele doua este locul ideal de viata si de munca. Singapore impresioneaza prin disciplina, toleranta rasiala si multiculturalismul izbutit. Occidentalii nu agreeaza controlul direct exercitat de parlament asupra a 600 de companii, insa admira eficienta si onestitatea totala a conduitei. Hong Kong-ul te uimeste prin energia pura, debordanta, franchete si pluralism. Este interesant de remarcat ca, desi Hong Kong-ul este in proportie de 99% chinez, Singapore a intretinut in general relatii mai bune cu China decat fosta colonie. Pentru China, pluralismul este greu de inteles; Singapore vorbeste intr-un singur grai practica orientala mai traditionala. In plus, graiul este cel mandarin, mai bine tolerat la Beijing decat lalaitul cantonez! Se naste un semn de intrebare firesc la adresa viitorului Hong Kong-ului. Reincorporarea unei colonii britanice cu o vechime de 99 de ani intr-o patrie cu o traditie neintrerupta de 5000 de ani inseamna o adevarata ciocnire culturala, in pofida similaritatilor rasiale. Stilurile de comunicare si tiparele de ascultare sunt total diferite. Hong Kong-ul, avand in sange spiritul intreprinzator, simtul urgentei, circuland intotdeauna pe culoarul rapid seamana foarte bine cu agitata America. Ramane de vazut ce va iesi din ciocnirea culturala cu patria birocratica, desi China nu s-a prea amestecat in fluxul comercial dintre Est si Vest de cand a avut loc transferul de putere.