Albania - date despre...

Denumirea oficială: Republica Albania
Capitala: Tirana
Limba oficială: albaneza
Suprafaţa: 29.000 km2
Locuitori: 3,47 mil. (120 loc./km2)
Religia: islamism 7l%; creştinism (ortodoxism, catolicism)
Moneda: leka
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 29 noiembrie


Geografia: Albania este aşezată în Europa de Sud, în V. Pen. Balcanice. Granițe: Iugoslava (N), Macedonia, Grecia (E şi SE), M. Adriatică (V). 

Geografia fizică: O ţară cu relief predominant muntos; lanţul munţilor Dinarici. În N, Alpii Albanezi (vf. Jezerce 2693 m); Munţii Albaniei Centrale cu vf. Korab, 2764 m, pe graniţa cu Macedonia; în SE, Munţii Pindului. Câmpia litorală de 60 km lăţime şi depr. Korce (SE) sunt locurile mai joase. Ape: cursuri scurte, dar cu un potenţial energetic mare: Drin, în E, Devoli, în V, Vjose în S. Lacuri tectonice: Shkoder/Scutari, în NV, Ohrid şi Prespes, în E. 

Clima: este mediteraneană pe fâşia fertilă, joasă, de coastă; în rest, de tip continental. Temp. medie anuală este de 27˚C vara şi 4˚C iarna. Precipitaţiile de 1020-1520 mm/an. 

Floră şi faună: Vegetaţie mediteraneană: arbori şi arbuşti care nu-şi pierd frunzele iarna, fiind adaptaţi la uscăciune (laur, smochin, mirt, citrice). Peste 600 m păduri de stejar, de fag, iar în reg. muntoase conifere şi păşuni alpine. Fauna: lupi, urşi, vulpi, şacali, capre negre, vulturul pleşuv. Parcuri naţionale care ocrotesc flora şi fauna. 

Populaţia: în afară de albanezii majoritari sunt și etnici minoritari: greci, aromâni, sârbi, bulgari. Concentrarea max. în partea centrală şi pe litoral (la Adriatică) unde se întind câmpii şi coline care grupează în jurul lor majoritatea populaţiei, cât şi depresiunile drenate de râuri. Rata natalităţii: 21,6‰; a mortalităţii: 5,6‰. Pop. urbană: 37%. 

Resurse şi economie: Agricultura concentrează 60% din populația activă. Industria este relativ diversificată: ind. alimentară, textilă, îngrăşăminte chimice, oţel, prod. de energie electrică (hidrocentrale); produse petroliere. Resurse: grâu, porumb, sfeclă de zahăr, tutun, viţă de vie, citrice, bumbac, ovine, caprine, bovine, asini, peşte; lână; piei. Res. minerale: petrol, crom, gaze naturale, cupru, fier, bitum, sare. Export: tutun, minerale, energie electrică. Perioada de tranziţie de la o econ. socialistă la una de piaţă liberă este marcată de convulsii sociale în detrimentul dezvoltării economiei. 

Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, flotă comercială. Aeroport la Tirana. 

Oraşe: Durres; Elbasan, Shkoder, Vlore, Korce. 

Istoria: În antichitate, Albania era locuită de triburile ilire şi trace; face parte din Imp. Roman (sec. I î. Hr.-IV d. Hr.); apoi din cel Bizantin. Primele nuclee statale albaneze apar în sec. XII-XIV. Ele opun rezistenţă expansiunii Imp. Otoman, începând din l389 şi culminând cu lupta lui Skanderbeg (l443-68), rezistenţă îndelungată care este înfrântă după l478-79 prin căderea cetăţilor Krujie şi Shkodier. Albania devine provincie a Imp. Ototnan pentru mai mult de patru secole. Se impune islamismul. Urmează răscoale antiotomane; în timpul primului război balcanic, Congresul Naţional Albanez (la Vlore) proclamă independenţa ţării (28 nov. l9l2), care este recunoscută internaţional. În 1925 Adunarea Naţională declară Albania republică. În 1928 primul-ministru Ahmed Zogu devine rege. În 1939 Italia anexează Albania.; în 1943 Albania este ocupată de germani. După eliberarea teritoriului la 29 noiembrie 1944, se instaurează dictatura comunistă. În 1946 Albania se proclamă republică populară, având strânse legături cu Iugoslava lui Tito până în 1948, după care se apropie de URSS, ca model de edificare a socialismului (până în 1961, în urma refuzului de a renunţa la cultul lui Stalin). În ’79-78 Albania rupe relaţiile cu China, din cauza deosebirilor ideologice (acuză Partidul Comunist Chinez de revizionism) se izolează, considerându-se singura ţară care nu se abate de la marxism-leninism. Până în 1985 Albania este condusă de Enver Hoja, care impune o dictatură sui-generis, aducând Albania în starea de cea mai înapoiată ţară a Europei. În 1990, se impune multipartitismul. În 1991, Albania îşi normalizează relaţiile cu statele occidentale; au loc alegeri legislative libere. În 1992 opoziţia condusă de Sali Berisha câştigă alegerile legislative, devine preşedintele statului. Încep convulsii sociale, pe fondul sărăciei şi al corupţiei. Pe fondul prăbuşirii aşa ziselor jocuri de întrajutorare şi a contestării alegerilor organizate în 1997, sub preşedinţia lui Sali Berisha izbucneşte un război civil de o extremă violenţă, aproape toată populaţia având arme de foc. Intervin trupe de menţinere a păcii sub egida ONU. În 1997 se ţin noi alegeri legislative monitorizate internaţional. Înving socialiştii. Proces de predare a armelor de foc de către populaţie.

Statul: este republică prezidenţială, potrivit Legii cu privire la Principalele Prevederi Constituţionale ale Adunării Poporului din l99l. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Poporului; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunarea Poporului. Instituţii în curs de constituire. Multipartitism.