Asia Centrala

Kazahstan               Azerbaidjan                Uzbekistan

Kurgistan                  Turkmenistan                Tajikistan

In partea de sud a fostei Uniuni Sovietice, inghesuite intre Rusia si Iran/Afghanistan de la nord la sud si intre Caucaz si China de la vest la est, se afla sase republici musulmane care si-au dobandit independenta o data cu destramarea Uniunii Sovietice. Aceste tari Kazahstan, Uzbekistan, Kargazstan, Tadjikistan, Turkmenistan si Azerbaidjan au devenit centrul interesului international datorita bogatiei resurselor lor naturale. Amplasarea geografica a acestor state le confera o considerabila importanta strategica. Se poate spune ca ele stau realmente calare pe Europa si Asia, iar cand petrolul va incepe sa curga (rutele nu sunt inca sigure) politica prosperitatii si a influentei se va intensifica.
Numai Tadjikistanul are o limba indo-europeana, inrudita cu persana. In celelalte cinci republici se vorbesc limbi turcice, reciproc inteligibile. Acest lucru a inspirat Turcia, care pana acum nu a izbutit sa adere la UE, sa caute o ruta alternativa de progres formand, in Asia Centrala, un bloc comercial al tarilor vorbitoare de limba turca. Aceasta idee a fost aprobata cu reticenta de cele sase republici, aflate permanent in garda din cauza presiunii rusesti venite din nord si a colosului chinez din est. Sovieticii au redesenat harta Asiei Centrale in anii 1920, in mare parte dupa criterii lingvistice. Aceasta politica de tip “dezbina si condu” a fost modalitatea lor de a trata cu o hoarda numeroasa, dispersata, de triburi nomade si seminomade, care cutreierau prin deserturi si stepe. Cand se asezau, ele se adunau si traiau in corturi de forma unui dom, facute din fetru si numite iurte. Migrau sezonier, in cautare de pasuni pentru hergheliile de cai, turmele de oi si capre. Kazahii, bunaoara, erau rareori uniti ca un popor sub un singur conducator, insa aveau mai multi sefi. In prezent, exista trei niveluri ale constiintei identitare: mai intai, un kazah se defineste prin tribul sau; in al doilea rand, printr-o constiinta nationala puternica si in al treilea rand printr-o constiinta supranationala, sentimentul ca apartin miscarii pan-Turkestan. Aceste trei niveluri exista in mai multe republici. Daca exista indoieli serioase ca visul pan-Turkestan se va implini vreodata, cele sase popoare au, in schimb, numeroase puncte comune in ceea ce priveste fondul lor cultural. Definitiile sunt complicate. Intre Marea Neagra si frontiera chineza traiesc 60 de milioane de oameni in sase tari care pana nu de mult faceau parte din Imperiul Sovietic. Rusii emigrau masiv, in special in Kazahstan, unde 40% dintre cetateni sunt de origine rusa. La fel ca si 20% dintre locuitorii Kargazstanului. Un milion de kazahi traiesc in China, numerosi uzbeci in Afghanistan, iar in Iran traiesc mai multi azeri decat in Azerbaidjan. O cincime din populatia Tadjikistanului este formata din uzbeci. Este o situatie previzibila din partea unor nomazi, pe care daca incerci sa-i imobilizezi in interiorul unor granite artificial create nu te vei alege decat cu dispute si conflicte. Pana in momentul de fata nu au existat rabufniri de proportii, insa constiinta Turkestanului paleste in fata nationalismului tot mai accentuat si a divergentei de aspiratii legate de exploatarea resurselor naturale inegale. Republicile din Asia Centrala impartasesc multe caracteristici culturale, data fiind istoria lor comuna. Intr-o mai mica sau mai mare masura, ele sunt guvernate de principii islamice si afiseaza un nivel destul de ridicat al moralitatii, insa pragmatismul se strecoara tot mai mult in state care incep sa fie constiente de cat de bogate ar putea deveni intr-o buna zi. In general, sentimentul antirusesc atinge cote destul de ridicate, lucru deloc de mirare avand in vedere epurarile sovietice anterioare. Central-asiaticii sunt vorbareti, anxiosi si duri. Au o memorie buna si se pot razbuna daca se simt nedreptatiti sau exploatati. Barbatii domina societatea, ca si in alte state musulmane. Rivalitatile regionale sunt acerbe, deoarece sentimentele lor sunt mai degraba de clan sau tribale decat nationale. Turcia se bucura de o anumita popularitate ca lider regional, insa acest lucru s-ar putea schimba daca va primi acceptul UE. Abundenta de petrol si gaze in jumatatea vestica a regiunii sugereaza stabilirea unor legaturi mai stranse cu principalele tari europene in viitorul apropiat si o mai mare influenta a SUA in domeniul practicilor comerciale si chiar in cel cultural.

Kazahstan
Kazahstanul este o regiune vasta (de doua ori cat Texasul), razlet populata, cu depozite uriase de petrol, gaze naturale, aur, cupru, uraniu si multe alte minerale. Kazahii au fost in mare parte nomazi pana la Revolutia Rusa, insa in anii 1930 au fost supusi unui program extrem de brutal de sedentarizare; organizarea tribala a supravietuit, totusi, iar populatia inca o percepe ca pe o realitate. Kazahii ar dori sa scape de rusii care traiesc pe teritoriul lor; de fapt, musulmanii se indreapta, incetul cu incetul, spre victorie. Kazahstanul a ajuns sa fie curtat de companiile petroliere din mai multe tari, nu numai de catre americani.

Azerbaidjan
Azerbaidjanul are o populatie mica, insa dispune de rezerve mari de petrol in Marea Caspica si in imprejurimile acesteia. Este curtat de multe tari, printre care si Turcia, care a sprijinit-o in perioadele in care s-a confruntat cu probleme economice. Este totodata inclestat intr-un razboi prelungit cu Armenia pentru teritoriul pe care si-l disputa, armenii avandu-i de partea lor pe rusi.

Uzbekistan
Uzbekistanul are o populatie relativ numeroasa. Desi independent inca din 1991, el ramane, in anumite privinte, statul care a facut cele mai putine schimbari dintre fostele republici care au apartinut Uniunii Sovietice. Partidul Comunist a primit o alta titulatura, iar tara are inca in mare parte o economie centralizata, fermierii fiind obligati sa-si vanda produsele catre stat, la preturi mult mai mici decat cele practicate pe piata mondiala. Uzbecii au reputatia de “oameni de afaceri” printre central-asiatici, in conditiile unui imperialism uzbec agresiv si aflat in ascensiune, care se face simtit mai cu seama in Tadjikistan, unde 20% dintre cetateni sunt uzbeci si se bucura de o autonomie culturala tot mai mare. Uzbekistanul are o industrie relativ moderna. Petrolul si gazele sunt la mare pret, iar tara este a treia mare producatoare de bumbac din lume.

Kurgistan
(sau Kargazstanul, Kyrgyzstan)
Kargazstanul ocupa capatul vestic al lantului muntos Tian Shan si este una dintre cele mai salbatice regiuni muntoase din lume. Kargazii constituie comunitatea rurala, in timp ce in zonele urbane predomina rusii, tatarii si uzbecii. Kargazii sunt antiuzbeci, din pricina violentelor din trecut comise de cei din urma, aflati la conducerea tarii in secolul al XIX-lea. Ei nu sunt ostili fata de kazahi, dat fiind ca impartasesc aceeasi istorie. Exista o puternica traditie antirusa, kargazii indepartand numerosi rusi (multi dintre ei au plecat) prin refuzul de a accepta rusa ca limba oficiala. Kargazstanul a cautat sa stabileasca relatii puternice cu Turcia si doreste sa instaureze democratia urmand modelul turcilor.

Turkmenistan
Turkmenistanul are o populatie mica, insa vaste rezerve de gaz. Creat in 1924, detine o pozitie aparte intre republicile musulmane foste sovietice. Actualmente reprezinta mai degraba o confederatie tribala decat o natiune moderna. Societatea se distinge de alte societati musulmane sau central-asiatice prin vitalitatea diferitelor obiceiuri si traditii sociale: discriminarea sexuala si mentinerea poligamiei si a diverselor obiceiuri traditionale de nunta, cum ar fi casatoria fetelor la varste fragede, casatoria prin rapire, casatoria de tip karshylyk (o sora si un frate casatoriti cu un frate si o sora), frecventele casatorii pe criterii religioase si refuzul de a permite fetelor turkmene sa se casatoreasca cu o persoana din afara tribului. Nationalismul turkmen este cea mai pronuntata trasatura antiruseasca. Turkmenii se considera deosebiti fata de ceilalti turci din Asia Centrala, insa nationalismul turkmen nu contine orientari antiuzbece sau antikazahe.

Tadjikistan
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, in randul intelectualitatii tadjice a inceput sa se contureze tot mai puternic ideea apartenentei lor la spiritualitatea iraniana, ceea ce implica un nou sentiment de rudenie fata de tadjicii din Afghanistan si chiar fata de iranienii Shi’a. Au resentimente fata de uzbecii tupeisti, alimentate de gandul ca unele dintre orasele venerate ale culturii central-asiatice Samarkand, Buhara si Khiva au apartinut candva tadjicilor. Tadjicii sunt cei mai religiosi dintre popoarele central-asiatice.